| = incredibil de real și de savuros | Maria Prochipiuc [09.Nov.05 11:50] |
| De data asta chiar am picat în plasa ta, ce e de bine, e că nu mă cheamă, decît Maria și nu mă aseamăn nicidecum cu personajul tău, sfioasă, tandră și mai ales cu ochii verzi. Citeam rând după rând și savuram fiecare cuvând, mă gândeam că întorsătura va fi în final, dar nu-l prevăzusem așa, în mintea mea se derula alt scenariu. E incredibil mi-am zis! Păi deja mă cred colegii nebună, nebună de legat râd în fața calculatorului, dar ca sa-i conving că încă mai am până la boala de personalitate și mai ales cea de intenție sau de atenție, le-am citit și lor ...și pe parcurs mă întrebau: câți ani are tipul?... ei, așa se întâmplă cu aștia, care trec de o anumită vârstă, umbla la mai tinere...are bani omu? I-am lăsat să fiarbă până la sfărșit...și am râs împreună cu hohote ca la balamuc! | |
| = alea tinere... si alea batrane:) | Lory Cristea [09.Nov.05 12:46] |
| Bravo nea Nicule:))), vorba Mariei, astia mai in varsta umbla la alea mai tinere:))), pai daca alea mai batrane umbla la aia mai tineri?...ce sa faca si ei?:P... mi-a placut mult textul, ma miram eu sa faci matale show-uri d`astea de dragul uneia care era doar... bine proportionata si jucausha:))) drag - Lory | |
| = Poate observă că exist și-mi lasă un semn.Cine, Ionica ?! | Nicolae Diaconescu [09.Nov.05 18:16] |
| Dragă Maria, Mai mare bucurie nu se poate, " am râs împreună ca la balamuc ". Asta e de bine, da tu nu știi cum e pe-acolo, eu m-am substituit unui personaj care îmbrăcase la un spectacol în loc de frac un sac de cânepă și toată lumea admira croiala modernă ...." Poveste japoneză". Revenind la textul de mai sus, ce era să fac dacă Ionica nu-mi răspundea la micile mele atenții? O întrebasem pe vapor, eram pe punte și admiram împreună nuferii pe un canal din deltă, ce ți se pare mai important în viață, cariera profesională de succes, marea dragoste, sau bucuria de a fi mamă? A răspuns promt fără să clipească. La vârsta pe care o am, cred că cel mai important lucru e bunătatea.Mi-ar fi plăcut să întâlnesc un om bun și n-am avut această șansă...Dar să nu vorbim de trecut să ne bucurăm de priveliștea ce ni se oferă. Zâmbetul ei de atunci îl păstrez și acum în minte. Cealaltă Ionică, mai jună, totuși coaptă, cu ochii verzi, îl place pe Negrilă, tânărul năbădăios care face acrobație în fața mașinilor străine. Pot eu să intru în competiție cu domnul Negrilă? N-am nici-o șansă! Am scris totuși povestea ei , poate observă că exist și-mi lasă un semn. | |
| = Că e deșteaptă știi cum mi-am dat seama? | Nicolae Diaconescu [09.Nov.05 19:18] |
| Dragă Lory, Când erai în "suferință" am vrut să-mi exprim solidaritatea cu tine și comentam textele tale mai des, ți-am mai spus-o , ești talentată. Semeni la temperament cu fiica mea...Este un motiv în plus pentru a te citi. Cât despre Ionica, sunt sigur că e sfioasă, altfel m-ar fi băga în seamă de la început. E ca dropioara, trupeșă, proporționată și cu ochii verzi, Am observat asta când se gudura pe lângă ea, Negrilă. Că e deșteaptă știi cum mi-am dat seama? S-au perindat pe aici mulți hingheri și niciunul n-a reușit s-o prindă. Pe Negrilă cât se dă el de acrobat, l-a înșfăcat un barosan și dacă îngrijitoarea, femeie iubitoare de animale nu l-ar fi miluit cu o bere, Ionica, de tristețe, n-ar mai fi fătat, iar eu, în mod sigur, nu scriam povestea ! | |
| = povestire cu final neasteptat... | Dorina Maria Harangus [09.Nov.05 19:25] |
| ...de comic. Ai stiut domnule Diaconescu sa ne pregatesti acest final surprinzator, dupa ce m-am intrebat de-a lungul intregului text daca pica Ionica in plasa "craiului" care-o incoltea, am sfarsit intr-o mare admiratie pentru sotie si apoi intr-un hohot de ras. Bun. | |
| = Poți să-i dai drumul ! Și i-am dat | Nicolae Diaconescu [09.Nov.05 22:01] |
| Am fost preocupat să conving cititorul că tînăra domnișoară mi-a "furat" inima și sunt în stare de orice pentru ea. Lucruri de astea se întîmplă mereu iar în lumea artistică mai ales două cazuri sunt celebre. Că a fost vorba doar de o cățelușă, o răsfăț că dacă o fac adultă sună peiorativ, norocul meu! S-o fi văzut pe soția mea cînd citea povestea ! S-a destins abia la sfîrșit și a zis "poți să-i dai drumul". Și i-am dat. | |
| = deșteaptă, proporționată și sfioasă | Hanna Segal [10.Nov.05 01:43] |
| Excelenta! Banuiam deznodamantul, dar am citit cu multa placere pana la sfrasit, ca vroiam sa-mi zici tu:) | |
| = N-a pierit copilul din mine ! | Nicolae Diaconescu [10.Nov.05 07:45] |
| Dragă Hanna, M-am jucat cu Ionica, n-a pierit copilul din mine, pentru un zîmbet al virtualilor cititori. A fost și un pic de nostalgie, odată, demult, pe puntea unui vapor ce tăia stufărișul deltei, mă simțeam mai liber decît lebăda ce își purta grația pe luciul apei sau decît lișița care zbura pe deasupra sălciilor. | |
| = mergi cu mine, în lumea toată ? | Elena Albu [12.Nov.05 09:49] |
| N-am banuit pana n-ai bagat-o pe Delia in tablou ca e o farsa.Fiindca atata stiu si eu despre barbatii care comit infidelitati: n-ar marturisi nici morti in fata copiilor lor :D Am fost tare surprinsa de tonul povestirii si o sa-ti zic de ce la ,,Ca o carte deschisa"...Au legatura :) | |
| = absolut superb | nistor catalina [15.Nov.05 22:15] |
| plin de tensiune pana la sfarsit, deznodamant neanticipat, cel putin din punctul tau de vedere, o farsa teribila ce sfideaza infidelitatea si curajul barbatilor de astazi. | |