| = | Bea3x [09.Mar.02 17:42] |
| Nimic nu mai e trist,draga desi noi am murit demult,si agale -se pare-poate chiar prea devreme... nimic nu mai e trist,nici chiar ploaia care ...doamne...nu mai pot sa scriu? | |
| = Vai ce trist | DoDu [09.Mar.02 17:42] |
| Vai domnule Cobra ce trista poezie ai scris mai ales atunci cand spui ca nimic nu e mai trist. Cand spui matale ca nimic nu e mai trist eu ma intristez deodata de parca as vedea un film din ala plangacios cu oameni saraci si flamanzi si zdremtuiti care alearga in picioarele goale cu burta lipita de spate. Da, nimic nu e mai trist decat sa citesti o poezie in care sa ti se spuna ca nimic nu e mai trist. Mie acuma imi vine sa plang cu voce tare ca daca plang numai in gandul meu atunci poate sa-mi vina sa rad cat sunt de prost. Iar daca nu-mi vine sa rad si nici sa plang atunci chiar ca e trist ca nu mai stiu ce sa fac. Nu mai stiu unde sa-mi tin mainile si picioarele si capul imi cade pe un umar si arat ca un drogat sau ca unul lovit cu leuca. | |
| = trecătoarele tristeți... | Oriana [09.Mar.02 18:47] |
| Dragă Nae, parcă ai vrut să condensezi toată tristețea umană într-un singur poem. Am scris și eu zeci de poeme pe tema tristeții și nu numai eu. Poate o să mai scriu, dar din ce în ce mai rar, am cam obosit, subiectul acesta n-o să ajungă se pare niciodată la saturație decât în ochii cititorilor și nu aduce nicidecum liniște autorilor. Aproape toți poeții au vocația tristeții. Aproape toți... abia când se dezrobesc de ea, au șanse să devină universali. Dar azi, aici, acum, mi-am propus să citesc comentariile lui Dodu înainte de a mai scrie ceva trist. | |