| = Un gand cazut din cosul mintii | razvan rachieriu [08.Nov.05 10:41] |
| “Un gând căzut” din coșul minții plin de idei, concepte, principii, erori,versuri, “plesnește noaptea” și din miezul lui spart curge un izvor subteran. Literele ce nu mai încap în cuvânt “se cer sacrificate” într-o arteră prin care “sângele trist zburdă”. “Dincolo de orizonturi” e iubirea trecută de “vârsta minunilor” , din care s-a rupt tristețea învelită în “lacrimi violete”. Sentimentele suflecate “dincolo de inimă” descoperă corpul nud al voluptății împrăștiind miresme de crizanteme “în cuibul unui piept dezgolit de iubire”. | |
| = îmi suflec sentimentele până dincolo de inimă | Maria Prochipiuc [08.Nov.05 11:17] |
| Victor- admirația către un text exprimată în versuri e cel mai frumos comentariu pe care îl poți face unei poezii, obișnuiesc și eu mereu să fac acest lucru, să nu te întristezi mesajul a ajuns acolo unde trebuie iar versurile tale le consider o completare a poeziei mele. Nu trebuie să uiți că în vocabularul limbii române, nu există această urare pentru unii sau pentru alții șa că … te-am gasit pe tarmul iubirii albastre perle iti scoteai din inima si le legai bratara durerilor cand nu erai iubita ti-am lasat scris pe buze unde ma gasesti m-am dus sa sadesc o floare te îmbrac în culori de mit și-ți aștern pe chip geometrii nedefinite strâng somnul în brațe neprihănit sărutul se revarsă ca o poveste fior Răzvan- văd că ai punctat gânduri căzute - frumos spus de tine din coșul minții sau cine știe poate, a inimii plesnind în noapte, iubirea ajunsă sau poate trecută prin lacrimi violete, cuibărite dincolo de inimă, a petale de crizatemă, de frunze a dans de toamnă… | |
| = zilele ne trec, ne petrec | Monica Mihaela Pop [08.Nov.05 15:37] |
zilele trec așa fragile și nestatornice gânduri din când în când, ca niște inimi fără soț, curcubeiele își mai amestecă anotimpurile pe aripi de îngeri virgini ne rămân în palme doar amintiri despre cum ar fi fost dacă Cu drag! | |
| = curcubeiele își mai amestecă anotimpurile | Maria Prochipiuc [09.Nov.05 08:26] |
| Mihaela- știam că te vei regăsi aici, unde femeia ocupă spțiul, ocupă cuvântul și se îmbracă în slovele uneori greu de descifrat pentru un ochi neformat. Conturul chipului descris e doar de miresmele unei toamne pline de culori și da: ne rămân în palme doar amintiri despre cum ar fi fost dacă | |