| = Aurora? | Andu Moldovean [07.Nov.05 01:15] |
| Am citit recent ca s-au inmultit "periculos" aurorele boreale, altadata un fenomen rarissim vanat de toti amatorii de ceva special, se pare ca au ajuns ceva comun... zic ei ca ar fi si o explicatie, cum ca vantul solar este acum de o intensitate nemaintalnita pentru ca s-ar parea ca sitemul nostru solar traverseaza o zona galactica cu o foarte intensa radiatie si ca asta e... suntem iradiati. O fi off-topic? N-o fi? Nu-mi place ca in ultimul vers intalnesc o "consonanta" greoaie, care parca aduce totul jos... acel "despartind timpul in scantei" se vrea sa ridice, sa inalte, dar are prea multe consoane. Carcotas, asta e.. :-) Placut mult, Bobadil. P.S. Intr-o forma stranie, se pare ca ne apuca "astralul" la comanda, o sa creada lumea ca ne-am vorbit parol! | |
| = Andu | Ela Victoria Luca [07.Nov.05 01:24] |
| Auroră, desigur. Și fiindcă sunt încă on-line, nevorbindu-ne, am început să număr vocale și consoane (spre a adormi, se pare), și am constat ca acel vers are 9 vocale/16 consoane, cel de dinaintea lui are 10/17, mai departe nu m-au ținut mecanismele mele de apărare, fiindcă obsesională nu sunt. Știi că iubesc vocalele, însă acel vers așa va rămâne. Îl simt prea intens pentru a schimba ceva la el. Intenția nu a fost să înalț, ci să revelez timpul spart. Mulțumesc, e prima mea încercare de vizuală, aveți puțintică răbdare. Ela | |
| = aurore | Alina Manole [07.Nov.05 01:32] |
| Coincidență, și eu m-am uitat la Aurora propusă de APOD. Frumoase poze :). | |
| = Superba imagine! | bodea emil felician [07.Nov.05 08:38] |
| Am sa-mpung cerul,cu ochii,pentru tine si-n gaura ce se casca nevazuta -tot la-ntamplare- am sa ma las absorbit pentru vesnica pomenire a primului foc! | |
| = în visul copacilor | Florin Hulubei [07.Nov.05 14:09] |
| Ela, ai un fel de a crea o atmosferă misterioasă, în tot ceea ce scrii. Poemul este unul care o dată citit te face să te regăsești în el. în visul copacilor scântei timpului par ploi din visul copacilor Sper că nu e cu supărare că m-am jucat nițel! La bună recitire! Odin | |
| = Erată | Florin Hulubei [07.Nov.05 14:11] |
| Se pare că m-am jucat neatent! În visul copacului scânteile timpului par lacrimi ale cerului | |
| = Emil, Odin | Ela Victoria Luca [07.Nov.05 15:07] |
| Emil, te lasă absorbit de luminle cerului, timpul se joacă mereu de-a v-ați ascunsa cu noi. Mulțumesc, te mai aștept. Odin, Odin, știi bine că delfinii sunt jucăuși, mai ales cu versurile, dar iată ce faină deslușire poetică ai lăsat aici, pe colțul paginii mele. E semn că adori aurorele și tu. Ela | |
| = frumos! | Monica Mihaela Pop [07.Nov.05 15:18] |
la răscrucea anotimpurilor cerul inventează curcubeie din clipiri de îngeri | |
| = Trandafiraș | Ela Victoria Luca [07.Nov.05 15:41] |
| înger transparent în decor de toamnă trandafir ceresc Mulțumesc, sensibilă atingere. Ela | |
| = tentatia | dorin cozan [08.Nov.05 08:14] |
| este o incercare vizuala la care ai fi putut renunta. cred ca ar fi fost de ajuns sa postezi numai versurile, mie mi-ar fi placut mai mult. as fi tentat sa schimb titlul (sau poate ca nu l inteleg????) inca o data, felicitati pentru versuri! | |
| = Dorin | Ela Victoria Luca [08.Nov.05 08:34] |
| Titlul e ca în focurile de artificii. Lumini sparte în focuri de cer. Imginea mi-a inspirat versurile. Nu am dorit o vizuală artistică, deși așa tentată sunt încât curând voi realiza una. Și sigur va fi interesantă. Mă bucură că versurile pot sta singure, fără nici o altă alăturare, asta mi-a fost intenția, ca imaginea să nu eclipseze gândul meu. Mulțumesc că ai privit jocul. Ela | |
| = De la 2005 la 2006 | bodea emil felician [31.Dec.05 13:48] |
| Ela, ție ți-am dedicat prima oară, anul acesta, o poezie, la marginea poemului tău: Lumini sparte-n foc! Tu mai inspirat să o scriu și pe ultima, pe care ți-o și trimit, ca o timidă încercare de suflet-pereche. Altfel? La mulți ani! ...și toate cele bune! Munteanul poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - [șamanul] Bărbatul acesta este altfel, el nu scrie, el sculptează în lemn cu icul... În crepătura ce se naște, ca un obraznic își prinde ochii... Bunul simț nu-l mântuiește, îl îndeamnă! Nu are ceas... zilele și le taie din secure... Clipele și le stoarce de cuvinte!... E scorțos ca stejarul...urât ca stânca... Cheamă-l și o să te uite!... Alungă-l și-o să te râdă! S-a născut în păduri... A dormit prin poieni... Are privire întunecată de la nopțile reci... Și minte limpede de la lacrimile calde... Nu-l iubi! E muntean din ,, țara de dincolo de păduri’’. Dragostea multora s-a rătăcit în el și s-a spart! De la copaci a învățat tot ce știe... veșnic să fie singur și să moară bătrân! | |