= s-a nimerit să fie o dimineață | Alina Livia Lazăr [04.Nov.05 13:52] |
adevărul este că minciuna este o încercare onestă de a împăca două realități diferite. și o spui și tu. "nu există cruce de cărat minciuna e o balanță între nimic și speranță" găsesc cumva "de umplutură" versurile: "sau numai memoria multelor ierni din care nimic nu se mai dezgheață" așa cum, de altfel, găsesc cheia poemului la : "uite am să lunec de inimă neagră cureaua cerului ne leagă pe trecerea aceasta de pietoni cămășile de amândoi" apreciez puterea acestui poem de a sta vertical. de a riposta în fața oglinzii. totuși, cine e criminalul?! li | |
+ ceva se sfarseste | Livia Ștefan [04.Nov.05 16:22] |
Ted, nu este prima oara cand intru in pagina ta si nici prima oara cand simt ceva sfarsindu-se inauntru dupa ce termin de citit... Poemul tau e plin de muzicalitate, fatalitate, este bine construit. Singura hiba ar fi pe la final, de fapt doar atat: "oprește-te! nu putem evada:" - fa ceva in sensul asta, e discordant... In rest, metaforele sunt foarte puternice, cel putin asa cum le simt eu. "până și bocetul marii înmormântări". da, pana si el. E multa amaraciune si mai este si multa ironie, de asemenea, in versuri. Nu stiu mai mult ce sa mai spun, nu sunt in stare decat sa simt acum, exprimarile mele sunt deocamdata insalubre si vagi, datorita unor stari. Am vrut doar sa fie un text rasplatit pentru valoarea lui. Ma inclin, | |
= oameni si gratii | Elena Albu [04.Nov.05 17:01] |
Draga Ted(y), Nu pot sa plec fara sa te premiez pentru ultimile versuri: ,,*'' (aceasta este o steluta neomologata): ,,oprește-te! nu putem evada: oamenii sunt gratiile noastre de suflet" Sunt adanc sapate in palma mea aceste cuvinte.(intre linia vietii si cea a inimii :D ) | |
= Li, Livia, Elena | Vasile Munteanu [04.Nov.05 21:20] |
Li, criminalul, din punctul meu de vedere, este acela care vorbește fără să spună nimic; de fapt, ce anume intenționai să mă întrebi? Livia, cel mai mult din ceea ce spui este că nu ești pentru prima oară în pagina mea; restul este... istorie sietistică :); ceea ce este distonant bine ar fi să nu te preocupe: așa este tot ce fac eu in ultima vreme...; mulțumesc. Elena, ceva se vorbește nouă la fel... :); mulțumesc. cu drag, | |
= erata... pentru Livia | Vasile Munteanu [04.Nov.05 22:32] |
cel mai mult din ceea ce spui mă bucură că nu ești pentru prima oară în pagina mea...; și „disonanță”; iartă un... obosit :) | |
= deslușire posibilă | Alina Livia Lazăr [04.Nov.05 23:17] |
imi pare rău că nu ți-a spus nimic intervenția mea, deși, culmea, m-am exprimat mai clar decât în alte aberante dăți. îmi pare rău că nu ai înțeles întrebarea CINE E CRIMINALUL?! ea mi-a fost inspirată de versurile tale: "te strângeam de gât dacă știam că nasc un descreierat! nu îți fă mamă cu mine păcat gâtul s-a nimerit să fie o dimineață cu vene sucite cu laringe ipocrite și moi" dacă nici acum nu înțelegi, nu e nici un bai. nu trebuie să înțelegem toate. chiar toate cele căruia i se năzăresc cititorului. cu bine. | |
= Li | Vasile Munteanu [04.Nov.05 23:35] |
se făcea că eu nu am înțeles; că tu nu ai înțeles că eu am înțeles că tu ai înțeles; dar că n-am înțeles de ce nu ai înțeles... un tăciune și-un cărbune... | |