| = Amnezie de toamna | carmen mihaela visalon [02.Nov.05 00:12] |
| Ela, "aprinde-te-n taină și dă bice focului scrum să facă toate clipele veștede" Cum se numeste pasarea aceea care nu moare nicicand? | |
| = Carmen | Ela Victoria Luca [02.Nov.05 00:22] |
| Pasăre-foc, eu cu biciul nu dau în loc. Mi-e pașnică ființa încă și nu vreau nici toate clipele veștede să îmi fie făcute scrum, ci doar unele din ele, din celelalte rămase îmi fac decor în colțul sufletului, poate îmi voi adăposti acolo albastrul stins. Mulțumesc, nu mai pot ține frigul în frig. Ela | |
| = iubirea si focul | Costin Tănăsescu [02.Nov.05 10:37] |
| Eu numesc acesta dependenta. Fara el iti ingheata cerul iar culorile iti sunt din ce in ce mai tomnatice . N-as zice ca ai o stare prea buna. Imi place versul: "pierdută femeie în vis de copil", care m-a derutat putin la inceput dar "i-am dat de cap" pana la urma... Gaselnita acestui text este focul in relatie cu iubirea. Strofa a doua este superba. Ea este esenta, miezul intregului. Simbolul flacarii verzi da un gust delicios poemei. Aici totul se invarte in jurul focul, poate ca un trib, poate ca insasi existenta omului. Iubirea, caldura sufleteasca, nuantele vietii, cerul stins, sunt cateva din ingredientele pe care le-ai amestecat dupa o reteta poeteasca obtinand o scriere frumoasa. cu drag, | |
| = Nicholas | Ela Victoria Luca [02.Nov.05 10:59] |
| Fiecare din noi are un foc sacru de care depinde, focul acela care topește orice înfrigurare și care, deși tomnatic în culori fiind, îți lasă inima mugure-n flacără, vie. Mulțumesc pentru popasul tău în verde, să dăm timp focului, noi în noi înșine. Ela | |
| = înțelegere | Narcisa Turony [02.Nov.05 11:55] |
| ,,se-ntâmplă-n mine ruginiul", așa cum ni se întâmplă verile, așa cum ni se întâmplă viața. Nimic tragic în asta. Inima-și recunoaște flacăra, nevoia de-nverzire. O înțelegere calmă, dincolo de vâltoare. O sinceritate care poate aștepta, căreia timpul nu-i mai e călău. Îmi place cum te regăsesc aici, Ela, îmi place... | |
| = "Ruginiul nepământesc" al inimii | Magdalena Dale [02.Nov.05 12:34] |
| aprinde-mă-n taină și dă timp focului scrum să îmi facă iar clipele veștede Scrumul clipelor veștede poate hrăni în taină verdele ce va izbucni din nou cu forță, pentru că inima este „mugure-n flacără” ce are puterea de a da o nuanță mai aprinsă albastrului stins. „Ruginiul nepământesc” este plin de o căldură mocnită ce stă să izbucnească într-un verde flacără de simțire. | |
| = Narcisa, Magdalena | Ela Victoria Luca [02.Nov.05 15:21] |
| Se-ntâmplă culorile în tine și îți dansează vrejuri de raze, tu poartă-le ca pe o viață la înfrunzire, când toamna tace. Mulțumesc pentru cum revii printre arborii mei. Magdalena, flăcări de simțire abia atisne de vânt, atât cât să dea o lumină alb-albăstrie, acolo unde ruginiul nepământesc amintește de o altfel de toamnă. Mulțumesc, sensibilitatea ta dă suflu mugurilor. Ela | |