| + cuvintele au început să-și doarmă odihna nerostirii | Maria Prochipiuc [01.Nov.05 10:25] |
| în față se ridica un soare roșiatic și cețos în spate multele poveri pe care noaptea le-a luat de prin oraș - prevăd aici o dimineață de toamnă când soare capătă culoarea pădurii, e ca o jertfă adusă luminii, o imagine indeită: un soare roșiatic și cețos. În serile de vara cand se prevede… a ploaie, cerul e roșiatic și soarele capătă culoare, răsfrângându-se peste lume. pe gulerul paltonului s-a întâlnit parfumul tău cu frigul dimineții amestecându-se ca două mirodenii într-un panaceu – deja e iarnă aici, mă prinde înfrigurarea, dar nu de frigul de afară, ci de mirosul acela de mirodenii într-un panaceu, e o trecere ușoară dinspre un anotimp spre altul, dinspre o stare spre alta, dispre noi spre ceilalți. prinse-n mănuși cuvintele au început să-și doarmă odihna nerostirii – Aș considera aceste trei versuri un sublim micropoem, un fel de haku numindu-l Iarna. Nu numai pentru aceste versuri, dar si pentru imaginilor pe care le-am văzut cu ochiul sufletului toată admirația! | |
| = Panaceu | Florin Hulubei [01.Nov.05 10:46] |
| pe gulerul paltonului s-a întâlnit parfumul tău cu frigul dimineții amestecându-se ca două mirodenii într-un panaceu Asta este o strofa foarte reusita. Un panaceu universal pentru vindecarea de realitate si blazare. | |
| = o poveste ruseasca: manusa | Dana Stefan [01.Nov.05 14:31] |
| mentolul diminetii amestecand parfumul de femeie cu toate ingredientele ce o imbogatesc pe ea. manusa nu mai este insa intocmai ca de pe vremurile povestilor, insa straniu, si acolo era un vanator prea indragostit de vreme ce si-a scapat o manusa in zapada.. si uite cum cele doua imagini distincte, in mintea si sufletul meu, amesteca gandul cu simtirea, tot asa pe din doua, la fel cum cu o fraza inainte, in aerul mentolat se simte iz de parfumuri de femeie ingramadite apoi intr-un pumn.. frumoasa constructie are poemul tau, lucian... felicitari!:) | |
| = maria, florin, dana | Lucian Mușet [01.Nov.05 17:24] |
| maria, ce pot să mai spun, mi-ai făcut o surpriză frumoasă, atât cu steluța cât și cu cuvintele. venind din partea ta înseamnă mult. mulțumesc! florine, mă bucur de regăsire. cât despre fuga de psudorealitatea asta și de blazare, deh, știi cum e, scapă cine poate. mulțumesc omule drag! dana, parfumurile femeii mele m-au făcut a scrie, iar tu ai surprins tare frumos în gând cele exprimate de mine. mulțumesc tare mult de semn și trecere și ție. cu bine, | |
| = parere bobadilica | Andu Moldovean [01.Nov.05 18:50] |
| Luciane, poemul asta are un inceput frumos, asa, ca o poveste (vizual, sau mai degraba "vizionar", in nota "bagatelelor"). Dar de la versul "amestecandu-se..." parca te-ai plictisit sa scrii, multumit cu imaginile redate deja lasi cititorul sa plescaie din buze "hmm" "plici-placi"... "odihna nerostirii" este atat de diferit, ca substanta poetica, de restul poemului, (nepotrivit in opinia mea povestea ar fi trebui sa mearga un pic mai departe sub semnatura ta, autorul ei) de parca, ti-am mai spus, zici: stii ce? ia mai lasati-ma voi in pace eu am zis ce am avut de zis. Hopa-hopa. Bobadil. | |
| = A doua | Negru Vladimir [02.Nov.05 07:23] |
| Strofa a doua este foarte expresiva... cred ca ea sustine poemul... sau poate ai facut asta in mod voit doar ca sa poti induce contrastul necesar evidentierii acesteia. | |
| = andrei, vladimir | Lucian Mușet [02.Nov.05 09:23] |
| andu, hopa-hopa, multumesc de parere. totdeauna incerc sa fac mai mult sau sa redau mai mult din ce simt, sper sa si pot face asta cat mai "complet". vlad, asa e, in mod voit contrastul e la mijloc. multam de semn. rosinante | |