| = Frământări din stele de toamnă... | Gabriela Pierre Dragomir [28.Oct.05 07:11] |
| În calmul zilei tale ne cântă versul de culoare arămie... nu își încep dansul de teamă că vor fi suprinse de șoaptele vântului acompaniat de gândul nerostit al tău... de cântecul ce depășesete tăcerea lor... Iartă-mi întrebarea dar despre ce fel de frig este aici la tine dragă? Sper ca este vorba numai despre cel care... este așteptat totuși chiar și de copaci... este timpul adormirii... după atâtea și atâtea sfaturi... au și ei nevoie de o regenerare... Adorm suav li se oprește seva vieții pănâ la ultimul vârf de creangă... este starea lor de latență... nu se înmtâplă decât să se stagneze... fluviul de ... luna nu îi va mai bântui nici pe ei cu fluxul si refluxul ei ...indus. Însă nu sunt adormiți complet... se mai aude și din lumina ce îi împresoară... Nu au cum să înghețe complet doar și tu ai spus că ... un copac sau o buruiană au un fel de... fărâmă de lumină din pământ... ne îmbrățișează cu ramuri sau ... florile ne seduc prin parfum sau culoare... fie printr-o simplitate aparte care mai în amănunt nu este deloc așa... Dar mai stă cineva să numere sepale petale... stamine gineceu sau la un copăcel...familie... clasă...încregăntură... fruct floare ...cum ne răpesc prea rapid... atât | |
| = În așteptarea iernii inevitabile | Magdalena Dale [30.Oct.05 09:49] |
| Frunzele de toamnă sunt și ele îngrijorate de frigul iernii inevitabil și de închiderea unui cerc al existenței lor. Chiar dacă îngheață se vor întoarce în pământul din care s-au născut așa cum este ciclul vieții lor și al nostru… Latența lor este și latența noastră în așteptarea marii treceri și când mă gândesc la asta mi se pare prețios răgazul ce mi s-a mai acordat... Natura are uimitoare similitudini cu soarta noastră de trecători prin clipe efemere și poate tocmai de aceea deosebit de frumoase. Îți mulțumesc pentru felul sensibil și delicat în care în care te așterni lângă gândurile mele! | |