| = .......plângând tăcut cu lacrimi....... | Erika (Eugenia) Keller [20.Oct.05 23:27] |
| suflet rămas in golul de lumină cu inima-n templul de ruină spartă de vânturi spartă de ploi în care zeii nemaivoind să vină nu mai dorim nici noi să le arătăm lacrima sublimă viața curge-n momente atât de intense uneori, încât ne căutăm și prin vers îngerii să ne ajute să putem duce CRUCEA!!!(vorbesc de ceea ce simt eu uneori) Ovidiu , vezi "siliți blajin din din vorbă de veri ce ajutau" | |
| = presar suflete în rânduiala cerului | Ela Victoria Luca [20.Oct.05 23:16] |
| tată, nu am știut niciodată că anii mei devin mai grei decât urmele tale împământenite și nici că drumul acesta îl vom bate împreună sub clopote eu cu tălpile tu viu doar în sufletul meu azi am creștetul acoperit a înlăcrimare și nici luminile nu le mai văd m-ai orbit, tată, atunci când te-ai scoborât în adâncuri aștept să te privesc înălțându-te așa cum așteptam băiețandru la poartă când ostenit îmi aduceai pită din vatră și îi lăsai mamei sărutul cel zilnic pe frunte, apoi surâdeai tată, amintește-ți de mine când ți-e hoinar sufletul uneori e crud pământul și nu mai îndur îndurarea și tac în plânsu-mi Ovidiu, e scris cu ochii încet, acum. Fiindcă firul celor duși este nesfârșit, și știu ce înseamnă să îi pierzi așa, unul câte unul. Singur, nu, decât pentru câteva clipe în care lumea își întoace pământul afânat de sufletele alor noștri. Ela | |
| = Mulțumesc Ela! | Ovidiu Oana [20.Oct.05 23:22] |
| ...pentru popas, înțelegere și cuvinte. Te mai aștept! | |
| = Atentă și aproape de mine Erika.. | Ovidiu Oana [20.Oct.05 23:47] |
| ...întotdeauna. sunt nespus de bucuros să te regăsesc pe pagini. Mulțumesc și te mai aștept. Sper să-ți umplu popasurile cu clipe plăcute de poezie! | |
| = din veacuri randuite | Dana Stefan [20.Oct.05 23:48] |
| ---------------------------------------- eu plang doar atunci cand pot sa repar.. si-n fiecare zi imi promit de-atunci, ca lasa, maine ma gandesc cu-adevarat, ca nu mai e tata. pentru ca eu stiu de-acum: n-o sa mai pot sa repar, si nu stiu ce-o sa se aleaga de mine daca oi plange.. toamna asta vanata de-atata coaceri de galbenuri si rosuri, ne-a facut pe toti sa ne plumbuim cuvintele. uite si tu.. eu nu pot decat sa-ti spun ca sunt aici acum. pasesc pe varfuri.. Linea | |
| = bucuros de oaspeți, Dana! | Ovidiu Oana [20.Oct.05 23:58] |
| Emoționanță gingășia ta și a celor care sunt acum pe această pagină. Mă uitam la o poezie publicată azi de AnMar, alt registru, dar la fel de serioasă problema ciclicității naturale a omenirii. Luni o sa vă (de)scriu prima mea întâlnire de anul acesta cu un fulg de nea! Sper să se producă această întâlnire într-un cadru optimist. Te aștept! | |
| = Colectionez lacrimi ca sa pot plange candva... | Alin Crivineanu [21.Oct.05 01:24] |
| "La mulți ani tată! personale [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Alin Crivineanu [Crivi] 2005-10-19 | | ...unu, doi, trei, patru, unu, doi, trei, patru. Număr în gând cadența cortegiului funerar. Era vorba că ne întâlnim la o bere ca bărbații și uite că nu te-ai ținut de cuvânt. Te uiți la mine dintr-o Dacie papuc sperând că îmi vei prinde privirea. Un kilometru, doi, trei, patru... Nu mi-ai spus că stai atât de departe, aș fi venit și eu cu mașina. În sfârșit am ajuns dar nu mi-ai spus că locuiești aproape de cimitir. O jumătate de om urcă pe o grămadă de pământ proaspăt tunând și fulgerând că dacă nu ne pocăim vom arde în flăcările iadului. Așa o fi dar te știam ateu, nu am aflat că între timp te-ai pocăit. Simt nevoia să îți aprind o lumânare dar nu am voie. O fac totuși în gând. La o parte! Vreau să-ți văd zâmbetul pentru ultima oară după care pot să-ți acopere părerile de rău cu pământ. E atât de mult soare... ...unu, doi, trei, patru, cinci. Atât de repede au trecut anii... La mulți ani tată!" Daca n-ai citit ieri textul meu inseamna ca suntem pe aceeasi lungime de unda si ma bucur nespus pentru asta. | |
| = Nu, Domnule Crivineanu! | Ovidiu Oana [21.Oct.05 07:38] |
| Nu am citit textul Dumneavoastră până la acest ceas de dimineață. Poezia mea are deja câteva zile. Da, Cred că suntem, cum spuneți Dumneavoastră, pe aceeași lungime de undă, sau sub presiunea aceluiași exercițiu de viață. Mulțumesc pentru popasul de noapte, răbdare și mesaj! Vă mai aștept! | |
| = Adunăm mereu încă o tăcere... | Bejliu Anne-Marie [21.Oct.05 09:19] |
| Adunăm mereu încă o tăcere și o alta.Mărim iazul de lacrimi fierbinți sărutând ușor fotografii înrămate ale celor care încet încet lasă prea multe locuri goale...Mergem tăcuți prin alei de cimitire șoptind rugăciuni pentru liniștea sufletelor părinților adormiți.Nu îndrăznesc nici să gândesc cum va fi atunci când vor pleca și ai mei.Încerc să evit.Doare doar gândul.AnMar. | |
| = Pierderea părinților AnMar... | Ovidiu Oana [23.Oct.05 14:25] |
| ...face parte din linia mereu dreaptă a vieții, chiar dacă nouă ni se pare nedrept pentru moment. Ei nu se pierd, plecând se adaugă în noi în felurite forme și dăinuie direct proporțional cu trăinicia a ceea ce ne-au dat. Mulțumesc de popas! | |