| = * "Răsfrânți peste o lume întreagă în care ning păsări galbene" | Ela Victoria Luca [12.Oct.05 16:28] |
| "Pe Pământul nostru nu poți face tai chi chuan într-o rază de soare izvorând din copacii cu rădăcini arteziene, Ci doar în vis, unde morții sunt totdeauna și frumoși și tineri, (Acolo unde ne-am fi trait Parisul și uneori Veneția, Integri si liberi...)" Să ne scuturăm cercul, elipsa, ne purtăm prin poem ca pelerini ai altori timpuri, aici poposim sorbind apa care arde, prizonierii persanelor și ai altor forme de lașitate, abia acum citim basme virtuale și uităm să naștem prunci. "Cea mai frumoasă zi e cumplit de departe, În gondole pasc corbii o inimă abia răsărită, Stelele își vor lua până la urmă înapoi nisipul și adâncurile mării" Atlantida re-apare în biți pe secundă sau poate nici măcar nu mai vedem ce suntem. Poemul tău, Elena, mă face să dau un refresh vieții de azi, poate îmi văd profilul mai bine. Deosebit, voi reveni, l-am citit deja dincolo de cuvinte. Recomand deschis acest poem cititorilor, eu așteptam deja de ceva vreme să apară. Ela | |
| = sub aceleasi stele, Ela... | Elena Albu [12.Oct.05 17:04] |
| Ce sa spun, Ela... Are o stea norocoasa acest poem de l-a si vizitat cineva care ,,vede". Tu il asteptai, iar eu il gestam :) Multumesc! | |
| = frumos:) | Lory Cristea [13.Oct.05 08:16] |
| frumos poem am gasit in pagina ta ,,Într-atât de decenți, de astăzi, vom fi!`` iau cu mine acest vers astazi:) drag - Lory | |
| = Lory printre Atlanti :) | Elena Albu [13.Oct.05 18:33] |
| Lory, bucura-te ca nu esti la varsta decentei :) Iar eu ma voi bucura de trecerea ta pe aici si de versul pe care l-ai luat amintire... | |
| = ... | Ioan Albu [02.Nov.05 06:10] |
| Foarte multe lucruri mi-au placut la poemul acesta. Am să le reproduc, însă, pe cele care nu mi-au plăcut: "În gondole pasc corbii o inimă abia răsărită" "Prin ferestrele deschise orașul scandează liniaritatea omului; Proscriși sunt Oamenii de Umbre! Omul-cerc și Omul-elipsă, Și oamenii tuturor curbelor- pier. Suntem Atlanti, Într-o Eră de Linii. " Îmi dau seama de importanța ultimelor două strofe în economia ideatică a poeziei; dar tot nu-mi plac. Și-mi pare rău că nu-mi plac și-mi pare rău că le-ai scris în așa fel încât nu pot să-mi placă. | |
| = unui trecator numit IOAN Albu | Elena Albu [02.Nov.05 16:11] |
| Regretele nu-si au rostul...Mie imi pare bine ca te-ai oprit, si-mi pare bine ca nu stii, totusi, de ce ma bucur asa mult sa te intalnesc... | |
| = Elena, | Vasile Munteanu [11.Nov.05 11:24] |
am intenționat în ziua în care ai postat poemul (coincidență aniversară :) ) să îți scriu ceva „mai elaborat”, însă, prins de propriile mâhniri (am retras poezia din aceea zi…), am abandonat „proiectul” (știu că ți-a plăcut întotdeauna că abuzez de ghilimele:) ); cât de mișcat am fost de starea ta mi-e teamă că nu aș mai putea să redau cu atâta intensitate, însă nu îmi va fi rușine să apelez la precursori consacrați, astfel încât să îți pot scrie: „Să nu te pierzi în vraja acestei nopți ușor/ În groapa zilei vârsta veche-i scrum smintit;/ Să ragi, să ragi când simți luminile că mor.// Pentru că n-are pic de fulger vorba lor, / Cei înțelepți știu prețul beznei, la sfârșit, / Dar nu se pierd în vraja acestei nopți ușor. […]” (Dylan Thomas). întoarce-te ca o îmblânzitoare de lupi-de-stepă :) | |
| = Impresionant!! ma simt ca ala la Venetia cu moartea | Bogdan Sevra [11.Nov.05 12:10] |
| eu cred ca poezia asta a fost scrisa de catre batrinii atlanti si redescoprita precum tehnicile yoga. puterea cu care poeta sondeaza arhetipul si ni-l ofera pulsatil, singerind, este de-a dreptul impresionanta. deci o poezie care astazi ma face mai bun, mai pulsatil. Felicitari. BSSB. | |
| = Lui V. Munteanu , din mijlocul stepei... | Elena Albu [11.Nov.05 21:16] |
| Ted(y)...Am citit si-am luat aminte :) Voi publica...dar inca sunt pe drum si sunt foarte obosita :( | |
| = pulsand BSSB | Elena Albu [11.Nov.05 21:18] |
| Bogdan Sevra- bun venit pe-aici! Multumesc. Iti doresc o lunga ,,agonie" :)) Succes! | |