| = "eu însumi am devenit un tratat" | Bogdan Groza [03.Oct.05 16:35] |
| Un text interesant prin prisma ingeniozitatii povestirii, cu fraze scurte, concise, in stil jurnalistic, care da forta imaginii create. Am retinut, pentru frumusetea imaginii urmatoarele secvente: " Despre orificii s-au scris tratate, tomuri. Despre mine, nimic. Oricum eu însumi am devenit un tratat." " Ieșim din bloc expulzați prin ușa ca un anus imobiliar. Sau de un orificiu bucal. Ce-mi veni. Anal sau bucal. Totuna-i. Așa cum era. Fiecare ușă-nghițea și expulza. Eu eram expulzat" "Paginile sunt îndoite. Ca mine. Pe mine, mă doare. Mă doare trupul. Când am adormit, adică nu, înainte, mă durea sufletul. De ce mă durea? Nu era o cauză anume. Una singură. Aș fi putut-o îndepărta. Acum era o ceață de cauze prin care nu mă mai dibuiam nici pe mine. Cauze pe care la începuturi le-am încoronat cu titlul de țeluri. Unele neterminate. Altele întoarse împotrivă-mi. Din fiecare nu m-am ales cu nimic, dar m-am umplut de ceva." Tot textul pare o initiere. Inspre ce? Inspre o suferinta acceptata, o revolta asumata, o resemnare revoltatoare, care scutura, zgaltaie, trezeste din amortire suflete mici si gregare care se complac in comoditati caldute. Un text pe care l-am citit fara rasuflare,de la cap la coada si caruia nu-i am prea multe de reprosat, poate doar lungimea lui, care la un moment dat poate descuraja citiorul sa-l parcurga. | |