| = Iată-mă! | Magdalena Dale [03.Oct.05 17:46] |
| EU! Nu mi-e rușine să recunosc și tind spre perfecțiune.... Cum spunea Seneca: Errare humanum est, perseverare diabolicum! | |
| = reciproca | Mihaela Petre [03.Oct.05 17:57] |
| daca nu recunoastem ca, macar la un moment dat al vietii noastre, suntem un nimeni...asta da dreptul cuiva sa se considere perfect?...parca reciproca afirmatiei tale este si mai periculoasa... | |
| = reciprocitate | Radu Herjeu [03.Oct.05 18:05] |
| Mihaela - gandul meu nu vorbeste de drepturi... Prin urmare, nici reciproca n-ar trebui s-o faca... Iar pericolul nu sta in cuvinte ci in intelesul pe care i-l dau oamenii... | |
| = Erata | Radu Herjeu [03.Oct.05 18:06] |
| Scuze, era "cuvint", nu "cuvinte"... | |
| = dreptul de a gandi | Mihaela Petre [03.Oct.05 21:19] |
| ma refeream la dreptul...de a da un anumit inteles gandurilor noastre.mi-as dori ca toti sa si-l asume pentru a se cunoaste si a se recunoaste mai putin perfecti uneori si mai demni de a tinti perfectiunea... | |
| = Radu Herjeu, eu nu înțeleg | Alina Livia Lazăr [03.Oct.05 20:12] |
| Domnule Radu Herjeu, Când postați așa ceva, câte un rând, aveți pretenția că emiteți un aforism, un adevăr general valabil, o înțelepciune profundă condensată în maxim 10 cuvinte, o momeală întru polemică sau ce?! Sau pur și simplu vă trece câte un gând prin minte și simțiți nevoia să îl împărtășiți?! Pentru că nu simt nici un act de creație aici, nici măcar unul de compilație. Despre originalitatea mesajului, nu are rost să mai zic nimic. Întreb asta pentru că și mie îmi trecu azi prin minte că iubirea nu poate fi mimată, ci numai orgasmele, dar mă gândii că adevărul acestei afirmații nu interesează pe nimeni. În ordinea de idei a "personalei" dvs. specific că mulți oameni își acceptă și asumă neimportanța, acel "nimeni" de care spuneți, și mă mir că nu știți acest lucru deja. Prin această "neimportanță" asumându-și, de altfel, și unicitatea. | |
| = gand | Mihaela Petre [03.Oct.05 21:20] |
| Alina - multa vreme am gandit ca poate imi trec doar mie prin minte anumite lucruri si mi-ar fi facut mare bucurie sa stiu ca si altii gandesc asemanator.daca ai un gand in minte, spune-l,nu-l tine pentru tie si mai ales...nu cauta sa vezi doar actul "creatiei" in vorbele celorlalti...poate ele transmit ceva mai mult de atat...transmit viata | |
| = Nu există "nimeni" | Ovidiu Oana [03.Oct.05 20:22] |
| Exista doar multipli de "n" pe care unora le vine foarte gereu sa îi accepte ca există. Asta, la nivel de individ. Pentreu ca altfel viața, societățile chiar, se bazează pe toți acești nimeni, din rândul carora se desprind acei prezumați "n+". Ia dacă vrei, domnule radu, exemplul fulgului de nea sau al picăturii de apă. S-ar putea să-ți fie mai ușor pentru început! Te-am susținut la propunerea cu stâlpii, dar aici ai într-adevăr probleme de percepție. Acei nimeni suntem toți cei care stăm în fața ecranului, și vocabularul a fost mărinimos și ne-a definit ca fiind "publicul". Daca m-am ambalat înseamna că cel puțin eu n-am priceput subtilitatea mesajuli și voi avea puterea să recunosc. Mai (trebuie) sa vin căci ma obligi! | |
| = Despre nimeni | Daniela Pall [03.Oct.05 20:23] |
| Cred că nimeni nu este perfect, dar mai cred că nimeni nu este nimeni, și nimeni nu are dreptul să creadă despre nimeni că este nimeni. | |
| = pericol | Mihaela Petre [03.Oct.05 21:18] |
| ai avut dreptate radule..pericolul este in intelesul dat de oameni cuvantului..altfel cum sa explici toate comentariile de mai sus... | |
| = nimeni ne e de neînlocuit! | Madalina Maroga [03.Oct.05 20:39] |
| să nu intre aici cel ce nu cunoaște geometria! da, Radu, îmi place... Distrat, calm ca un matematician. - (Anatole France) Cel mai mare neadevăr este adevărul înțeles greșit.- (William James) să nu uităm: nimeninu e de neînlocuit. nimeni! p.s. - eu aștept în fiecare zi astfel de gânduri... cred că ar fi minunat să scriem fiecare din noi câte un gând pe zi... Madim | |
| = erată | Madalina Maroga [03.Oct.05 20:41] |
| nimeni nu e de neînlocuit... nu?! :) | |
| = Nu pot fi un nimeni, desi as fi vrut. | Bejliu Anne-Marie [03.Oct.05 23:14] |
| As recunoaste ca sunt un nimeni doar in societatea umana dar in univers nu. Sufletul e vesnic si daca el ramane in momentul despartirii de trup, indiferent ca am fost buna sau rea pe acest pamant, atunci nu mai pot face afirmatia ca sunt un nimeni. A fi un nimeni este o afirmatie stupida generata de limitarile impuse de anumite grupuri sociale, de oameni intre ei pentru a se simti mai puternici, undeva mai sus,pentru a jigni, a umili. Cu respect,Anne-Marie. | |
| = Nu recunosc decat in fata Marii Adunari Nationale | Alin Crivineanu [04.Oct.05 00:07] |
| Recent cel mai iubit dintre pamanteni a declarat ca este perfect si ma tot intreb daca nu cumva si eu sunt perfect... Lasi portita cu "mai toti oamenii" si apoi generalizezi. Nu-i frumos! Si inca ceva. Toti oamenii se trag din maimute dar cate maimute ar recunoaste-o? | |
| = caracteristică | Ion Diviza [04.Oct.05 11:23] |
| Caracteristică: el nu-i un Nimeni; e un cINEVA. (nu se referă la autor) | |
| = raspunsuri de la un nimeni | Radu Herjeu [04.Oct.05 15:22] |
| Mihaela - eu cred ca exista datoria de a gandi. Nimeni, niciodata, n-a putut interzice ganditul, asa ca nu ma consider posesorul dreptului de a gandi... Sigur, ca si in cazul altor datorii umane, si asta e ignorata pentru ca nu te pedepseste nimeni. Din pacate, n-am reusit sa ma obisnuiesc cu contorsionarea mesajului in functie de receptor, desi informatiile emise au fost aceleasi. Dar, ca si in cazul frumusetii, si intelepciunea sta in ochii privitorului/cititorului. alina livia lazar - pur si simplu simt nevoia sa impartasesc. Te deranjeaza tare ca se gasesc si cei care doresc sa le impartasesc? Ca sa fiu sincer, nu ma intereseaza ce si cum mimezi tu, dar s-ar putea ca unii sa fie interesati... Am vazut tot felul de creatii despre intimitati fizice, ridicate la nivel de arta, incat s-ar putea ca, daca pui titlul bun, sa atragi o multime de iubitori de frumos. Cat priveste unicitatea... e si ca in cazul lui "nimeni"... toti sunt extrem de unici. Sigur, fiecare pentru el. ovidiu oana - evident ca nu exista nimeni. Intrebarea era cine s-ar recunoaste ca nimeni? Nu stiu si n-am inteles de ce te-ai ambalat. Era un joc de cuvinte nevinovat. Si se referea la ce Paler a spus mult mai frumos: Iadul e in ceilalti... daniela - de acord cu tine. Nimeni nu e nimeni. Nimeni nu are dreptul sa creada despre altcineva ca e nimeni. Dar asta nu inseamna ca n-ar trebui din cand in cand, sa ne punem niste intrebari legate de noi si de cat de "nenimeni" suntem... sau cum spune Ion, cate de "cineva" suntem. madalina - cimitirele sunt pline de oameni de neinlocuit... imi spunea mie un sef destept, atunci cand eu credeam ca sunt important :) anne-marie - ai gresi daca te-ai considera un nimeni... alin - ai vazut unde ajunge un om perfect? la Cotroceni. Si se plimba cu girofarul prin bucuresti. Nu vad unde e generalizarea de apoi? Era o intrebare, nu o afirmatie... Dar cine...? | |
| = Dacă recunoști afirmația că.. | Ovidiu Oana [04.Oct.05 15:58] |
| ... nu există "nimeni" care este rostul întrebării? știi ce cred Domnule Radu că mă deranjează cel mai mult? Ttlul răspunsurilor "raspunsuri de la un nimeni" pe care parcă l-am anticipat. Sigur ca ai dreptul sa gândești ca orișicare, dar mai de înțeles ar fi fost să ne răspunzi dumneata primul la întrebare. PS Paler nu poate fi aliat la o scuză, poate citat, dar aici îl folosiți ca pe o acuză și iar putem dezvolta... Dar nu este cazul. | |
| = convine ceva? | Radu Herjeu [04.Oct.05 16:07] |
| ovidiu oana - nu prea inteleg, ca sa fiu sincer, ce nod mi-ai mai gasit? O sa explic din nou... intrebarea nu e cine e un nimeni ci cine ar recunoaste ca e un nimeni (in cazul in care ar fi sau s-ar simti astfel)... Si se referea la cei care cred ca exista "nimeni" in lume, dar nu e vorba despre ei, desigur... Mai logic nu pot explica, imi pare rau. Si nu stiu la ce scuza l-am asociat pe Paler. Sau ca ce acuza si la adresa cui il folosesc... Mi-e teama ca ma depasesc total interpretarile tale. De aceea, sunt gata sa ma recunoasc a fi un nimeni. Dar, din cate inteleg, nici asta nu convine... | |
| = Nimeni! | Deaconu Gheorghe [04.Oct.05 16:44] |
| As recunoaste oricand ca sunt un nimeni, daca nu mi-ar place sa cred ca pot fi un anonim. Pe de alta parte, starea de nimeni ofera o protectie absoluta pentru ca, nu-i asa, cine poate lovi in cineva care nu exista? | |
| = anonim | Radu Herjeu [04.Oct.05 17:20] |
| deaconu gheorghe - :)) orice "nimeni" e un anonim, la scara istoriei, dar nu orice anonim e un nimeni... Ar fi interesant de dicutat in ce masura "a numi ceva" da si substanta acelui "ceva"... Si in ce masura, nenumitii... au libertatea de a fi mai mult decat un nume | |
| = Sa fie oare o ironie constructiva? | Deaconu Gheorghe [04.Oct.05 19:02] |
| Sigur, la inceputuri, oamenii s-au uitat in sus si au spus: asta este cerul! Si asa l-au numit: cer. Pe urma si-au intors privirea spre pamant si au vazut ca exista plante, copaci, pasari, animale, si le-au numit ca atare: floare, pom, bou, vaca, vrabie, randunica. Astfel cred eu ca se poate da substanta acelui "ceva" concret. Bob Dylan chiar are o melodie care se numeste "Man gave names to all the animals", care sugereaza exact acest lucru. Cat despre nenumiti...nu stiu... | |
| = diferenta | Mihaela Petre [04.Oct.05 21:23] |
| ce polemica ai reusit sa pornesti cu un singur rand:) si nu e rau deloc...gandind,discutand,toti au reusit sa-l transforme pe NI-MENI in OA-MENI...daca diferenta ar sta doar in doua litere...asa ca nu va mai speriati oameni buni ca am putea fi la un moment dat un nimeni..e doar inceputul spre a fi ceva | |
| = Pentru că nimeni este persoană importantă... | Daniela Pall [05.Oct.05 14:28] |
| Vai,dle Radu, dacă ne-am pune totuși întrebarea,la propriu și chiar și la figurat, vă dați seama că răspunsurile s-ar solda cu sinucideri în masă? Din fericire nu suntem noi înșine cei în măsură să apreciem. Cît despre rostul întrebării el reprezintă poate însăși chintesența navigației noastre pe acest site. Așadar nu pot gîndi nici-o clipă că aforismul dvs. nu are rost, ba dimpotrivă, este generator de numeroase înțelesuri, rămîne categoric întrebarea: CINE recunoaște? Un posibil răspuns: O parte din noi ne-am învins greșala minciuna și groaza/ Dar mai e, mai e drum necuprins pînă-n zarea ce-și deapănă oaza/ Generații secate se sting, tinerii rîd către stelele reci,/Cine-și va pierde credința-n izbîndă, pe-aceste mereu mișcătoare poteci?.... Ascultă, ascultă, ascultă, noi nu,niciodată noi nu! | |