| = "există un super mode unde se întâmplă toate acestea" | Alina Livia Lazăr [02.Oct.05 23:41] |
| super mode... tricoul kenvelo rezonă la mine din motive pur personale, dar nu asta contează. contează că penultima strofă are pur și simplu imagine și miros, iar cine nu o vede, să mai meargă și pe jos și cu ochii minții bine deschiși de fapt, voiam să spun că acest poem cu toamnă și cu românie este un poem de dragoste un poem cu pleoape deci care îmi clipește clipa și o face, Alină de Manole, mai bogată prin vers nu pot decât să îmi doresc ca apele acestui poem să nu se mai frângă decât pentru a se întâlni, da, Doamne, la malul potrivit prietenesc, Alina de Lazăr P.S. Nu am avut niciodată curajul să scriu într-un poem despre tricoul kenvelo (știi tu, cele simple, negre). habar n-ai cât mă bucur că ai făcut-o tu. să nu râzi... sau râzi complice :) | |
| = . | Costin Tănăsescu [03.Oct.05 00:16] |
| ei, poezia aceasta este fara indoiala de recomandat. nu sunt surprins de constructia superba a textului, poate de aerul funny care exista pe alocuri prin el. sa scrii in felul acesta, sa comentezi dezinvolt aceasta poezie, sa, sa... e aproape imposibil. totusi ma gandesc ca exista un super mode undeva unde se intampla toate acestea, poate in Iasi? cu drag, | |
| = "apele să nu se mai despartă" | Ela Victoria Luca [03.Oct.05 00:26] |
| Nu știu de ce desprind din acest aparent ludic numai trist, chiar tragic. Ca și cum imaginea aceea de pe scaunul mortului mă urmărește, sau poate poemul în sine are un fir de plumb, fără de care greutatea sufletului cu care a fost scris nu s-ar fi dus spre miezul pământului, sau poate este ploaia și "românia e atunci când aștepți să treacă o căruță cu fân abia cosit un câine". Ultima strofă dă parcă tot universul peste cap, răstoarnă polurile și te lasă mut. Nu ca într-un film, ci ca într-o lume în care there's no mode to exist. A treia strofă aș fi lăasat-o în altfel, fără discrepanța kenvelo-aură, deși evident aoclo este o forță de a rosti nerostibilul. "Și sânge". Nu știu de ce văd un accident, ca pe o altă stradă a copilăriei. Ori e doar imaginația mea, mereu ancorată de versurile care grăiesc mai mult decât cuprind. Cinci strofe, în crescendo, uneori respirația se amplifică spre final, aici parcă se lasă din ce în ce mai spre pierdere. Ela | |
| = părere | Liviu Nanu [03.Oct.05 01:08] |
| Strofa a 4-a, frumoasă dealtfel, dă senzația că ar fi lipită. Parcă nu e în tonul poemului. Asta, nu-i scade însă din frumusețe, este o poezie reușită. Felicitări! | |
| = "la mine își freacă degetele inima și întotdeauna" | silvia caloianu [03.Oct.05 11:31] |
| incerc sa disec semnificatia acelui "scaun" "al mortului". prima rezonanta in mine a fost cea a scaunului electric si nu are ce cauta prin romania, parca (daca e sa tin cont de restul textului). alta idee m-a trimis la un domnitor butaforic, fara putere si, in suportul acesteia, am impresia ca ar veni si randurile ce urmeaza: "în față lumea să se îngusteze / la fel ca strada copilăriei" (apropo: comparatia respectiva e demna de premiat aparte!) strofa a patra poate fi receptata si la propriu, si la figurat. (inca o "gaselnita", demna de premiu: trebuie sa fii "romanie", ca sa mai "astepti sa treaca" un "caine" "strivit"!). posibil, ar fi mai "digerabila" poezia sevita in strofe separate (dupa cum le zici tu, in mici poeme "ale lui David"). alt moment, si mai subiectv: imi displac sintagmele ce contin cuvantul "freaca". incitant poem. | |
| = interesant | florin bratu [03.Oct.05 14:16] |
| mi se pare in primul rand o vaga schimbare de stil. cuvintele nu mai sunt atat de coagulante in versurile astea, precum le staim eu in alte poezii ale tale, ci lasa printre ele subtile respiratii. ceea ce e de bine zic eu. extrem de interesenta si probabil la marginea blasfemiei este secunda strofa, care ideatic imi place mult. as avea retineri doar la "isi freca (degetele) inima" deorece verbul freca pe langa complementul direct inima nu prea cred sa aibe chiar aspectul pe care probabil autorul a mizat, ca sa nu mai vorbesc de eventuale contatii. de rest, numai bine. | |
| = sa stai pe | Eugenia Reiter [03.Oct.05 15:03] |
| mi-e greu sa comentez un astfel de poem. stiu ce-ai simtit cand l-ai scris. si cum. si de ce. e dureros sa te gandesti cum el are încă genele împrăștiate pe toamnă se uită la mine își freacă degetele inima si să-i intri în aură prin umărul stâng el să închidă ochii aici... eu atat | |
| = "el are încă genele împrăștiate pe toamnă " | Codrina Verdes [03.Oct.05 18:54] |
| Abia cand am citit poezia, mi-am dat seama cat de impresionata ai fost de acel moment. Sunt clipe in viata care ne marcheaza. Putine dintre ele insa, reusim sa le si transpunem in cuvinte pentru eternitate. O poezie simtita. Si doar ce spuneai ca nu mai scrii de la o vreme:) | |
| = comentatorilor mei, cu mulțumiri | Alina Manole [03.Oct.05 22:36] |
| Alina, da, acel tricou negru, de parcă ai fi știut că e negru, ca și genele împrăștiate. Pe șoseaua pe care mă întorceam din orașul de pe Dunăre, cu câteva minute înainte de un accident, de care e mai bine să nu povestesc, am avut o stare ciudată, am deschis agenda și am scris cu pixul roșu. La urma urmei, ar fi păcat să se distrugă pitorescul căruțelor și al vacilor care se întorc de la pășune seara. :) Costin, un super mode se poate întâmpla oriunde, dar, parcă mai mult se întâmplă în Moldova. :) Există aici o tandrețe spațio-temporală de nedefinit, pe care eu nu am regăsit-o nicăieri în altă parte. Te așteptăm la Virtualia VI. Ela, ai remarcat bine acea discrepanță între 'aură' și 'kenvelo', diferența dintre aparență și realitatea lumii interioare, cine știe ce ascunde un înveliș... E un accident acolo pe strada copilăriei, a ajunge prea târziu uneori înseamnă că există minuni. Alții pleacă în locul nostru sau poate sunt îngeri. Liviu, într-adevăr, strofa aceea parcă e în basorelief, anume cu 4 versuri, a patra... eh. Să zicem că a fost o coincidență. :) Silvia, întotdeauna mi-a plăcut să stau lângă șofer, să privesc șoseaua fără să am grija volanului (și fii sigură că și tac :)). Să știi că atunci când am scris "freacă" m-am gândit că nu o să îți sune bine. Acum, că ai citit, am să modific. :)) Florin, voi ține cont de sfatul tău și voi modifica inima. Poate inconștient sau poate nu, e o oarecare schimbare de stil. Dar asta nu înseamnă că voi renunța la precedentul. :) Nia, e ciudat că am simțit înainte. Uneori se întâmplă așa, știi cum sunt coincidențele. Privești parcă într-o parte și vezi: "iar te uiți în monitorul meu". La urma urmei, ar putea fi o metaforă. Codrina, am fotografiat în minte scena aceea dinaintea furtunii, când v-am spus despre poezie și scris, o voi duce cu mine oriunde voi fi. Dar întotdeauna mă voi gândi să mă reîntorc pe malul Dunării, ca la un acasă regăsit la maturitate. Vă mulțumesc pentru cuvinte, aprecieri și gânduri frumoase. | |