| = Bun venit printre mugurii poeziei | Ela Victoria Luca [01.Oct.05 20:04] |
| Alexandra, remarc primele două versuri: "Muguri de fluier împrăștie în celestul amurg, Și luna silvestrului pământ râde și-nverzește" Aș dori să aduci în lumină ideea, firul auriu al poeziei. Mesajul este incert. Mi-e neclar mai ales sensul aici: "Hai,vino,și trezește-n suflet freamătul viselor Ce se ciocnesc în minte;și răsfoiește pasiunea Geniilor de spaimă,sucește în taină dulcea noapte." În viitor: lasă spațiu între semn și următorul cuvânt (ex: hai, vino, și; geniilor de spaimă, sucește...). Lasă cuvintele în mările parfumate din tine și apoi ascultă-te, fiindcă e frumos acolo în tine, așterne-te cu finețe și limpezime. Voi reveni pe pagina ta, atunci când va fi cazul voi lăsa iar semn. Ela | |
| = raspunsul la poezia neinteleasa.un scurt comentariu | radu alexandra [04.Oct.05 19:01] |
| Primul vers vorbeste despre cantecul padurii pe care-l poti auzi doar in momente de liniste totala.Atunci cand sufletul este in comuniune directa cu natura. "Si luna silvestrului pamant rade si-nverzeste"-al doilea vers pe care nu l-ati inteles- exprima culoarea verde.Si iar acest lucru nu poti sa-l faci decat vizualizand-o.Am incercat s-o redau in cuvinte...Este vorba de iubita care-si cheama iubitul in mijlocul naturii.E vorba de dorinta de iubire, de actiunea aceea in care cei doi devin o singura persoana doar in cateva clipe.Si de multe ori viata noastra sexuala este chinuita de ratiune. Pentru ca multi nu stiu ca sexul este mizerabil doar in momentul in care este facut cu bun-simt.Multumesc pentru intelegere.Si iti multumesc ca ti-ai facut timp si pentru mine.Astept sa-mi scrii si sa-mi dezvalui orice nelamurire ce se ascunde printre randurile poeziilor mele.Alla | |