| = floare/om | Vlad Catalin [01.Oct.05 15:59] |
| Floarea este acea planta considerata frumoasa si parfumata de catre om (chestie de simturi olfactive). Ele au aparut acolo unde au fost acceptate de pamant, de aer, de ploaie si de soare. Au rasarit, au crescut si s-au maturizat atat cat le-a permis destinul. Pentru floarea din parc sau din gradina, omul este stapanul absolut. Ea nu stie ca deasupra omului mai este ceva, fara de care n-ar putea apare, creste, maturiza. O paralela interesanta dintre om si natura. Soartă de floare, destin de om hărăzit să trăiască înstrăinat pe meleaguri neprietenoase sub priviri nepăsătoare Cu asta nu sunt de acord. Pentru ca plantele pot apare in cele mai ciudate si neprielnice locuri fara sa le pese daca spatiul acela este sau nu acceptat de cineva. Fiecare planta/om s-a nascut cu un rost. La recitire, st | |
| = floare albastră... de cicoare | Gabriela Pierre Dragomir [02.Oct.05 09:21] |
| sau floarea albastră a soarelui, așa mi s-a părut după cum ai descris această călătorie a corolei sale după cântecul razelor de soare, îți fac o mărturisire știi dragă că sunt preferatele mele, fără să spun aceasta din motivul că tu scrii despre și așa că eram supărat am dus dorul cuvintelor tale, tare dor, albastrul pur acela ce pare un albastru ceruleum dacă ar fi să fie pictate, si cu transparența pe care numai tempera ar putea să la mai ofere din fragilitatea lor... parcă e deja un buchet de cântec de ... un miros ascuns... de curând am strâns inima când am rupt o floricea de cicoare cum mă tot întrebam cum mai miroase... și are un parufma scuns trebuie un inspir profund și se simte... dar știi și tu asta ...fluturașii albăstrui scăpau de mânuțele mele criminale de copil fascinat ed zborul lor doar pe lângă aceste floricele se confundau era aproape aceeași culoare... și de multe ori mi se părea că dacă vor pluti puțin pe apele lacului vor trăi și dacă am făcut greșeala de ai curma mai curând farmecul... doar pentru a avea în palmă sau la ureche cichorium intybus, genul cichorium, fam asteraceae "Soartă de floare, destin de om hărăzit să trăiască înstrăinat pe meleaguri neprietenoase sub priviri nepăsătoare.... " Vlad uite eu nu am înțeles același lucru, da plantele se pot obișnui mai ușor cu alt mediu neprietenos dar un om mai ales cu alt spațiu necesită o acomodare, și apoi mai este și includerea într-un alt mediu social, apropo de cum miroase mâncarea intr-o altă țară decât țara ta, chiar dacă e aceeași rețetă... mi-am adus aminte iar de acele cuvinte ... cum miroase... și se spune că unele asteraceae elaborează uleiuri eterice... sau un meleag prietenos poate fi scăldat în nepăsare oricum... cu prietenie Pierre | |
| = Scrie Magdaleno, scrie! | Luchi Tenenhaus [02.Oct.05 10:21] |
| Plăcut surprins de mica ta poveste După o pauză nespus de lungă Te mai aștept curând, să ne dai veste Sperând ca și talentul să-ți ajungă! | |
| = Vlad Catalin | Magdalena Dale [02.Oct.05 15:36] |
| Ai dreptate, fiecare are rostul lui pe pământ, om sau floare sau orice altă viețuitoare. Dar, mă gândeam la vestitele grădini de la Villandry, aflate sub patrimoniul UNESCO, acolo am descoperit grădina plantelor medicinale, care era atât de frumos aranjată de mâna omului încât dacă nu eram atentă la plăcuța care îmi indica grădina nici nu mi-aș fi dat seama că de fapt mă aflu printre plante medicinale! La fel s-a întâmplat și în grădina de legume! În timp ce le priveam mă gândeam că în timp ce acolo acele plante erau frumos aranjate și îngrijite, în altă parte, aiurea, probabil sunt doar niște plante medicinale care nu au foarte mare importanță decât pentru cei care le cunosc și le folosesc pentru a-și alina suferințele fizice! Floarea de colț și cactușii (sunt printre florile mele preferate, pentru că nu sunt pretențiose) trăiesc în condiții neprielnice, se mulțumesc cu puțin, dar spațiul acela este oferit de cineva mai sus decât noi, așa cum spui tu. Poate nu întâmplător! Poate, dacă am avea ochi și răbdare am învăța cum ne putem mulțumi cu ceea ce ne-a fost dat. Nu vreau să mă înțelegi greșit, cum mi s-a mai întâmplat, nu este vorba de autosuficiență! Altceva este să te mulțumești cu condiția ta de om trecător și altceva este să vrei ca spiritul tău să acceadă spre sfere cât mai înalte prin artă sau prin oricare altă formă de spiritualitate. Sunt multe de spus, dar și așa cred că am abuzat de spațiul ce mi-a fost acordat... Îți mulțumesc pentru răbdarea de a-mi fi citit gândurile! | |
| = Pierre | Magdalena Dale [02.Oct.05 15:58] |
| Călătoria sămânței florii de cicoare poate fi călătoria spiritului nostru înainte de a se întrupa acolo unde îi este dat, uneori în locuri neprielnice, alteori în locuri care îl ajută să se dezvolte frumos. Cicoarea, ca floare îmi place și mie, din cauza culorii ei în special, dar și pentru că are o anumită fragilitate care te îndeamnă să o aperi... Eu o văd, într-o pajiște cu flori, pierdută prin zborul fluturilor multicolori și tare mi se pare frumoasă... Copilul a greșit când a vrut să ia cu el frumusețea, dar probabil între timp a învățat că orice lucru are un suflet ușor de rănit și este păcat... În legătură cu ultima mea frază din text, m-am gândit la toți oamenii care sunt talentați și au un potențial mare de dezvoltare spirituală, dar nu pot nici măcar experimenta aceste posibilități datorită mediului în care au fost hărăziți de soartă să trăiască. Tot așa și plantele, dacă au nenorocul să apară într-un loc neprielnic, probabil nici nu sunt observate decât de fluturii care le mai vizitează, în schimb aceeași plantă poate deveni floare dacă este îngrijită și pusă în valoare! Îți mulțumesc pentru felul în care mă înțelegi | |
| = Luchi | Magdalena Dale [02.Oct.05 15:59] |
| Luchi, ce să mai zic? Plăcut surprinsă și eu să te găsesc în pagina mea. Mulțumesc! | |
| = binefacerile ....indiferentei | dorin cozan [02.Oct.05 16:31] |
| Pe scurt, o proza de...plantă! Relatia om-natura nu e neaparat una ...binefacatoare. Din natura, omul trebuie sa moara. Daca n-ar fi supus natura, omul ar trai si acum în pesteri (si nu suntem departe de adevar, totusi!. Iar indiferenta omului e necesara pasarilor. Daca ar fi o floare ptr noi, am rupe-o. Asa ca si rautatea ...e buna la ceva. | |
| = Dorin Cozan | Magdalena Dale [02.Oct.05 17:07] |
| Te rog să mă scuzi, nu m-am exprimat cum trebuie... Depinde din ce unghi de vedere privești relația om-natură! Este adevărat nu întotdeauna este binefăcătoare, nici de o parte, nici de cealaltă, din păcate specia umană de-a lungul timpului a făcut destul rău naturii care la rândul ei acum s-a supărat pe noi și ne răspunde prin tot felul de calamități, dar pentru o fire înclinată spre visare natura va fi mereu un refugiu... În ceea ce privește răutatea față de flori nu am înțeles-o și nu o voi putea înțelege niciodată. Din acest motiv nu înțeleg bucuria oamenilor când primesc flori tăiate de la florărie, pentru că de fapt ei primesc în casă trupul unui muribund și asistă la o moarte lentă .... Planta, își scrie și ea fila ei de viață, cu mai mult sau mai puțin talent, așa cum i-a fost ei hărăzit să fie... Îți mulțumesc pentru observațiile făcute, te asigur că le voi lua în considerație | |
| = Singura asemănare | Bejliu Anne-Marie [05.Nov.05 10:00] |
| Singura asemănare este că și planta și omul trebuie să se adapteze acolo unde răsar/se nasc (sau ajung-oamenii care pleacă din locul lor de origine,țară,oraș sau sat).Plantelor cred eu ca le e mai ușor pentru că sunt mai puține limite impuse în natură decât în societatea umană.Sunt mai simple regulile naturii decât ale oamenilor. Sunt multe de spus aici,revin. Cu drag,Anne-Marie. | |
| = Reguli fără ascunzișuri și capcane | Magdalena Dale [06.Nov.05 11:49] |
| Este mai ușor pentru plante în primul rând pentru că natura nu trimite o rază de soare după care ascunde o furtună. Sunt mai simple regulile naturii, dar în primul rând nu sunt ascunse chiar dacă sunt uneori imprevizibile. Ai dreptate sunt multe de spus....... Îți mulțumesc pentru gândurile tale! | |