| = Stefan | Lavinia Micula [29.Sep.05 15:03] |
| ideea parca exista. e ceva, ceva, aici in urma lasata de melci. incearca sa reformulezi, ca si cum ai privi din exterior, nestiind ce este in mintea aceluia care a scris textul. | |
| = Urmele | Ela Victoria Luca [30.Sep.05 00:19] |
| Idee interesantă, ceea ce lăsăm în urmă, trecerea, lentoarea trecerii, iluzia, efemerul. Ai încercat o îmbinare de rimă fără rimă, fiind însă doar 4 versuri e de recomandat să păstrezi rima sau să renunți la ea. Formă fixă sau formă liberă, ai de ales. În momentul când scrii cu rimă, joacă-te cu multe cuvinte până prinzi rimele cât mai aparte. Variantă propusă, încercând să păstrez și ideea ta, și rimele alese de tine: Privesc la ei cum se târăsc ca melcii, Crezând că viața o cuprind în mână Și nu-ndrăznesc a se uita în urmă, Cunosc și ei acum doar umbra crucii. Voi reveni, sper că te poate ajuta opinia mea pe viitor. Ela | |
| = Lavinia Ela | Popescu Balaban Ștefan [02.Oct.05 19:06] |
| Textul inițial a avut următoarea formă: Mă uit la ei cum se târăsc ca melcii, Crezând că viața ei o au în mână Și nu-ndrăznesc a se uita în urmă, Căci știu și ei că-n spate au doar o dâră. Și n-ar fi bai că nu privesc la dâră, Dar să aibă grijă să n-o mai lase-n urmă! Mulțumesc pentru sugestii. Am să încerc să reformulez, deși îmi place această idee cu melcii, acel mucus lăsat de melc ce l-am asociat cu mizeria, mersul lor atât de lent... și oamenii. | |