| = utopia neutopică a liberului arbitru | Cosmin Dragomir [23.Sep.05 15:28] |
| "Dar suntem noi liberi, cu adevărat, atunci când luăm decizia? Sau suntem, de fapt, dependenți de frica noastră de a fi liberi? " întrebarea e bine de adresat unui istantaneu: omul față în față cu o cobră cu ochelari gata de atac. Este hipnotizat. Clachează la suprafață. Dacă fuge, sare, etc cobra îl va ataca dacă rămâne împietrit iarăși șarpele poate ataca. Problema e alegerea: paradox ambele sunt letale. Atunci intră în scenă instinctul. Oare acest reflex subliminal este liber, necondiționat? | |
| = cosmin | Radu Herjeu [23.Sep.05 15:41] |
| S-ar putea. Desi nu cred ca omul e capabil de instincte pure. Si, din pacate, cazurile in care trebuie sa iei o decizie sunt departe de dilema viata-moarte... | |
| = just an ilussion | Nane Samargescu [23.Sep.05 18:28] |
| Libertatea este o iluzie.Oamenii nu sunt intradevar liberi.Sa luam la analizat destinul; destinul ne este dinainte stabilit,noi putem doar sa -i aducem unele imbunatatiri. Liberatea este la fel ca si fericirea..este o stare..este ne ingradirea. Si asa e, cel ce nu este informat , este mai liber What you don't know,can't kill you Mai trec. Nancy | |
| = nu cred in destin | Radu Herjeu [23.Sep.05 18:44] |
| Eu nu cred in destin. Dar nici nu cred ca omul e liber. E conditionat de caacteristicile lui fizico-psihice, de nivelul de inteligenta, de gradul de echilibru dintre ratiune si simtire... | |
| = și una și alta | Ovidiu Oana [02.Oct.05 19:06] |
| Ai spus: "Credințele noastre sunt complexele interne de repere care ne ajută să tăiem nodurile gordiene. Asta ne scutește de multe blocaje psihice și emoționale, ne ajută să mergem înainte și să nu înghețăm în fața unei probleme a cărei soluții trebuie aleasă. Dar suntem noi liberi, cu adevărat, atunci când luăm decizia? Sau suntem, de fapt, dependenți de frica noastră de a fi liberi?" Înteresant este că oferi o parte a răspunsului și apoi revii cu întrebarea ! Întrebarea gravitează în jurul libertății de decizie, pentru că altfel suntem prinși între o sumedenie de condiționări: - dependenți de creator și fundamentele creației; - dependenți de partener pentru perpetuare; - dependenți de aer, apă, gravitație chiar pentru un trai inactiv; - dependenți de resurse energetice pentru propriul trai chiar dacă doar am vegeta liberi de orice; plus - un creier “tabula rasa” la naștere și ceva informație genetică (altă limiare); - un potențial bio-motric și psihic extrem de redus la naștere care, după limitările propuse de educația din primii ani, se transformă în comoditate și instaurează obișnuința de a nu ne dezbăra de ritualuri; - suntem dependenți de “tradiția de a începe mersul pe drumul greșit al cunoașterii întâi a celorlalte lucruri” și ignoranța aproape desăvârșită a ceea ce noi suntem pentru noi (și față de soare depindem prin aerul care ne înconjoară); - în căutarea acestei libertăți ne-am împrăștiat în toate zările și când ne-am reîntâlnit (deși identici) ne-au trebuit translatori; Poate, dacă am reuși să folosim și restul de 90 % din creierele noastre care este inactivă actualmente, vom reuși să răspundem întrebării tale. Doamne, câte gânduri încap aici. PS. Și totuși există doar o libertate a gândului pe care nu știm cum s-o transpunem sau traduce și în alte forme. | |
| = părerea altui om obișnuit | Ovidiu Oana [23.Sep.05 20:35] |
| Credințele noastre sunt complexele interne de repere care ne ajută să tăiem nodurile gordiene. Asta ne scutește de multe blocaje psihice și emoționale, ne ajută să mergem înainte și să nu înghețăm în fața unei probleme a cărei soluții trebuie aleasă. Dar suntem noi liberi, cu adevărat, atunci când luăm decizia? Sau suntem, de fapt, dependenți de frica noastră de a fi liberi? Înteresant că oferi o parte a răspunsului și apoi revii cu întrebarea ! Întrebarea gravitează în jurul libertății de decizie, pentru că suntem prinși între o sumedenie de condiționări: - dependenți de actul de creație; - dependenți de partener pentru perpetuare; - dependenți de apă și resurse energetice pentru traiul biologic - dependenți de aer, și gravitație; - un creier “tabula rasa” la naștere și ceva informație genetică (altă limiare); - un potențial bio-motric și psihic extrem de redus la naștere care, după limitările propuse de educația din primii ani, se transformă în obișnuința de a nu ne dezbăra de ritualuri; - dependenți de “tradiția de a merge pe drumul greșit al cunoașterii întâi a celorlalte lucruri” și ignoranța aproape desăvârșită a ceea ce noi suntem pentru noi; - și față de soare depindem prin aerul care ne înconjoară; Poate, dacă am reuși să folosim și restul de 90 % din creierele noastre care este inactive actualmente, vom reuși să răspundem întrebării tale. Doamne, câte gânduri ! PS. Poate există doar o libertate a gândului pe care nu știm cum s-o transpunem sau traduce și în alte forme. | |
| = eroare de postare | Ovidiu Oana [23.Sep.05 20:40] |
| anulați unul din două comentarii de mai sus | |
| = . | ioana barac grigore [24.Sep.05 00:10] |
| este interesant eseul. dar imi place si subtitlul... de fuga. :) | |
| = despre libertate - comentarii | Flaviu Rizeanu [24.Sep.05 06:10] |
| "M-am gândit de câteva ori la libertate... " Cineva ar spune ca prima greseala este ca ai gandit. Si de fapt, asa cum spui, nu ai facut decat sa TE gandesti. Tu din momentul prezent TE-ai gandit-creat pe tu din momentul viitor, ai pornit un proces al devenirilor. Astfel gandul tau a devenit cauza unui proces de ingradire. Ne autoingradim constant pentru a ne plange apoi ca nu suntem liberi sau pentru a ne intreba daca suntem liberi sau nu...sau pentru.. sau pentru... Altcineva ar spune ca nu ai gresit nimic... Esti liber sa gresesti, dar a repeta greseala inseamna a-ti bate joc de libertatea ta. Suntem atat de liberi incat putem sa fim impacati cu propriul destin, incat ne putem supune sau nu oricarei reguli. Ne autolimitam libertatea din inertie, asa cum bine a sesizat intelectul tau: "Dar și acestea au fost transformate în informații depozitate în diferitele straturi ale structurii noastre, cu ajutorul mecanismelor noastre de gândire. Dependente de informatiile asimilate anterior. E un cerc vicios" Raspunsul la intrebarea ta, ca la orice alta intrebare este: HAhahahahahahaaaaaaaaaaa Cand inceteaza intrebarea raspunsul incepe sa apara. Dar avem oare curajul sa EXPERIMENTAM disparitia intrebarilor sau doar ne invartim in jurul cuvintelor? Oare cine pune intrebarea? Avem oare curajul sa EXPERIMENTAM disparitia celui care intreaba? :) A observa nu inseamna neaparat a gandi. Crezi ca esti liber sa fii sincer? A fi liber sau a nu fi liber sunt doua fete ale aceleasi monede. Doi poli creati de mintea noastra. Cine invata sa vada moneda intelege ca suntem si liberi si fara de libertate in acelasi timp. Transcede astfel libertatea si asa poate face cu toti polii, cu tot ce este dual, polar. Iti urez sa poti sa-ti pastrezi iubirea in orice imprejurare, indiferent daca te simti liber sau nu sa o faci! Cu drag... hyp PS: nu incercati sa raspundeti va rog la "intrebari"... mai bine bucurati-va de libertatea sau nonlibertatea voastra sau cum vreti sa-i mai spuneti Ovidiu: "Doamne, câte gânduri !" :)))))))))) fiti fericiti! | |
| = libertate-nonlibertate. comentarii | Flaviu Rizeanu [24.Sep.05 01:29] |
| "M-am gândit de câteva ori la libertate... " Cineva ar spune ca prima greseala este ca ai gandit. Si de fapt, asa cum spui, nu ai facut decat sa TE gandesti. Tu din momentul prezent TE-ai gandit-creat pe tu din momentul viitor, ai pornit un proces al devenirilor. Astfel gandul tau a devenit cauza unui proces de ingradire. Ne autoingradim constant pentru a ne plange apoi ca nu suntem liberi sau pentru a ne intreba daca suntem liberi sau nu...sau pentru.. sau pentru... Altcineva ar spune ca nu ai gresit nimic... Esti liber sa gresesti, dar a repeta greseala inseamna a-ti bate joc de libertatea ta. Suntem atat de liberi incat putem sa ne supunem propriului destin, incat ne putem supune sau nu oricarei reguli. Ne autolimitam libertatea din inertie, asa cum bine a sesizat intelectul tau: "Dar și acestea au fost transformate în informații depozitate în diferitele straturi ale structurii noastre, cu ajutorul mecanismelor noastre de gândire. Dependente de informatiile asimilate anterior. E un cerc vicios" Raspunsul la intrebarea ta, ca la orice alta intrebare este: HAhahahahahahaaaaaaaaaaa Cand inceteaza intrebarea raspunsul incepe sa apara. Dar avem oare curajul sa EXPERIMENTAM disparitia intrebarilor sau doar ne invartim in jurul cuvintelor? Oare cine pune intrebarea? Avem oare curajul sa EXPERIMENTAM disparitia celui care intreaba? :) A observa nu inseamna neaparat a gandi. Crezi ca esti liber sa fii sincer? A fi liber sau a nu fi liber sunt doua fete ale aceleasi monede. Doi poli creati de mintea noastra. Cine invata sa vada moneda intelege ca suntem si liberi si fara de libertate in acelasi timp. Transcede astfel libertatea si asa poate face cu toti polii, cu tot ce este dual, polar. Iti urez sa poti sa-ti pastrezi iubirea in orice imprejurare, indiferent daca te simti liber sau nu sa o faci! Cu drag... hyp PS: nu incercati sa raspundeti va rog la "intrebari"... mai bine bucurati-va de libertatea sau nonlibertatea voastra sau cum vreti sa-i mai spuneti Ovidiu: "Doamne, câte gânduri !" :)))))))))) fiti fericiti! | |
| = esenta | Alexandra Alb [24.Sep.05 03:00] |
| Analiza unui ideal... un proiect frumos si idealist... As spune ca libertatea e mai degraba o realitate... subiectiva. Nu stiu daca esenta libertatii e "dincolo"; nu stiu daca e important sa "mergem mai departe", adica sa analizam libertatea dincolo de formula ei de principiu democratic sau de realitate subiectiva, din moment ce de la un anumit nivel intelegem ca atat de liberi suntem in ceea ce simtim incat pentru fiecare individ a fi liber inseamna cu totul altceva, independent de rationalizari, independent ce ceea ce exprimam... Pentru cel care spune "ma simt liber in mijlocul naturii", pentru cel care afirma "ma simt liber in doi", pentru cel care gandeste "ma simt liber cand comunic cu divinitatea", nu cred ca analiza are importanta; acela e farmecul, aceea e puritatea... Nu cred ca ceea ce ei experimenteaza e tocmai senzatia ca "sunt mai autentici" sau acel "sentiment de putere"(acestea pot fi cel mult expresia unui act ce banalizeaza trairea). In exemplul oferit in eseu, "dorința de libertate nu vine dintr-o necesitate profundă de a face ceva (neîngăduit de ceilalți) ci ca o revoltă, pur si simplu, împotriva gardului, ca o frondă destinată afirmării independenței", insusi conceptul de libertate e impur, trecut deja prin filtrul unor judecati- "Libertatea le dă oamenilor un sentiment de putere. Au putere asupra lor! Au senzația că sunt "mai autentici" în momentul în care se bucură de libertate". Acel "de aceea" contine deja un "rest valoric", motiv pentru care acest context e irelevant. Apoi, ma gandesc la "cenzura interna" prin prisma solidificarii sistemului de valori. Nu cred ca e un eseu despre libertate. Nu simt ca nelinistea acestui eseu planeaza asupra esentei libertatii, ci asupra esentei individului. Nu suntem in proportie de prea mult% (ceea ce zice informatia x + restul valoric x + informatia y + restul valoric y etc. primite de la individul B- ce reprezinta la randul lui informatia z + restul valoric z etc. primite de la individul C ce reprezinta informatia n s.a.m.d.)+ (ceea ce zice informatia x2 + restul valoric x2 + informatia y2 + restul valoric y2 etc.). Daca am spunem totusi ca suntem, modul in care am privi individul ar simpatiza puternic cu acceptiunea antropologiei filosofice, conform careia personalitatea ar fi un construct social, ceea ce ar conduce la exagerari de tipul "esenta este transplantata in individ", caz in care determinismul social ar fi dus pana la limita sa extrema iar individul, pasiv si resemnat in fata unei esente impuse, ar fi doar un cangur ce-si poarta in marsupiu esenta. | |
| = o mica recomandare | Cristina Hasse [24.Sep.05 16:11] |
| Daca aveti curiozitatea, cautati sa cititi si eseul despre Libertate, scris de Ion Bîtlan in volumul "Istoria si filozofia culturii". :) Cartea nu stiu daca se mai gaseste pe piata. Posibil la Editura didactica si pedagogica. | |
| = nici-un rezultat pe web | Cristina Hasse [24.Sep.05 16:15] |
| Am cautat personal cartea in situl Editurii Didactica si Pedagogica, din pacate nu este... | |
| = libertatea de a va raspunde :) | Radu Herjeu [24.Sep.05 17:30] |
| ovdiu oana - cu exceptia dependentei de creator, care, in opinia mea, este o autolimitare si nu un dat, sunt de acord cu tine. Cred ca folosirea intregului creier ne-ar responsabiliza mult prea mult penru a ne mai simti liberi. flaviu - eu cred ca raspunsul exista, de multe ori, inaintea intrebarii... alexandra - evident ca eseul nu este despre libertate... o notiune lipsita de sens fara individul care sa se-ntrebe daca este sau nu liber... | |
| = ader la părerea lui Radu | Cosmin Dragomir [25.Sep.05 10:56] |
| "eu cred ca raspunsul exista, de multe ori, inaintea intrebarii..." - mai rău e când, avem deja răspunsul și-l ocolim. Încercăm să-l întoarcem proustian pe toate părțile, să-i acordăm circumstanțe atenuante, sau să-l asezonăm unor conotații tragice. Hiperbolizarea subliminală ne mănâncă pe dinăuntru | |
| = pune problema | Alin Pop [26.Sep.05 22:45] |
| mie personal, acest eseu nu-mi spune nimic (nou). mă bucur însă că alții au prin el ocazia de a-și pune problema. fară pretenții de răspuns, mai degrabă cu valoare estetică, dau un citat dintr-un mistic contemporan, un tip care înainte de a fi mistic, a fost director de bancă, un om de mare succes. "What you see is a body-mind organism called Ramesh Balsekar. All that is, is Consciousness. An individual has no free will. Everything happens according to God's will. Reality is a concept. There is no birth and no death. The final truth is that nothing has happened, there is no creation. There is no seeker and no sought. We are dreamed up creatures." o traducere ad-hoc: "Ceea ce vezi este un organism minte-trup pe nume Ramesh Balsekar./Tot ceea ce este, e Conștiință./Un individ nu are liber arbitru. Totul se întâmplă după voința lui Dumnezeu. Realitatea este un concept./Nu există naștere și moarte. Adevărul ultim este că nimic nu s-a întâmplat, nu există creație. Nu există căutător, nu există căutare. Suntem creaturi visate." | |
| = libertate cu gratii | gand [02.Oct.05 19:06] |
| "Libertatea renunta la libertate, chiar prin libertate", altfel spus cu cat constietizam mai mult aceasta stare de spirit..ne simtim mai putin liberi, limitati... Libertatea, in mintea mea, consta in a spune da... "(...) de cele mai multe ori, dispariția cenzurii externe duce la constientizarea (sau măcar manifestarea cu putere) a celei interne." numai bine! | |
| = "nu" | Radu Herjeu [30.Sep.05 13:42] |
| gand - unii ar gandi ca libertatea sta in a spune "nu". In rest, de acord cu tine. | |
| = un citat | Cosmin Dragomir [01.Oct.05 12:17] |
| "este adevarat ca...stiati ca...inainte sa..."(un numar recent al saptamanalului ASpirina Saracului) | |