| = plăcut poemul | Stanica Ilie Viorel [29.Jan.24 18:38] |
| care își puse secera sub streașina casei trag de umbră ca bunica lopata de pâine (dar nu nu era ceea ce am crezut...) (și nu s-a mai trezit) | |
| = divizare... | Miclăuș Silvestru [29.Jan.24 21:59] |
| din depărtata zare...! Aș lăsa primele cinci rânduri să formeze prima strofă... doar ele...; continuarea, să fie considerată a doua strofă. Aș inversa... după cum văd eu firescul în următoarele: „dar eu copilul preferat al bunicii îmi șterg nisipul rămas încă viu” cu formularea următoare: „dar eu copilul preferat al bunicii rămas încă viu îmi șterg nisipul”... ori: „...nisipul rămas în carne vie pe genunchii juliți” ... scuze dacă nu corespunde cu realitatea văzută de autor! Îmi imaginez că trista adormire a bunicii s-a petrecut cam la vârsta de 5 - 7 anișori a(i) autorului...! Când sună ceasul și nu-l putem opri... sigur ni se va opri inimioara...!!! Fiecăruia îi vine rândul...! Citit cu plăcere, gândind la calea sprea... lumea nouă!!! Succes! | |
| = felicitări | Marius Constantin [29.Jan.24 23:01] |
| Îmi plac episoadele acestea de viață autentică. Ar trebui să le puneți cap la cap și să le transformați într-un roman în versuri :) | |