| = zic doar că | Stanica Ilie Viorel [24.Jan.24 17:22] |
| pentru așa ceva trebuie îndemânare pentru a evită înțepăturile, ci nu pentru că nu ar suporta durerea, dar nu vor să păteze tivul acela cu urme de sânge, unii folosesc degetarul oricum, cu sau fără degetar, e de preferat un ac ascuțit, nu unul bont | |
| = Poezia este, aici, trecerea poveștii prin urechile acului | George Pașa [25.Jan.24 16:27] |
| Ilie, acolo sunt niște metafore, cuvintele nu trebuie luate ad-litteram. Adică „acul” acela nu e chiar ac. Mă rog, am înțeles că vrei să scrii aici un fel de „joc secund”. Îți mulțumesc pentru semnul de lectură! | |
| + Cam da...! | Emilian Lican [25.Jan.24 16:42] |
| Poveștile se țes, povestitorii... În fiecare dintre noi este ceva. | |
| = nu prea înțeleg | Stanica Ilie Viorel [25.Jan.24 17:08] |
| dacă ai înțeles că în comentariul meu folosesc, de asemenea, metafore făcând un "joc secund", de ce ai ținut să-mi explici că în poezie cuvintele nu trebuie luate ad litteram? sau nu se înțelege că prin comentariul meu am oferit părere/ saft la subiect? probabil degetarul din comentariul meu se referă chiar la un degetar, iar sângele chiar la sânge acul ascuțit, ci nu bont este propus pentru că intră mai ușor prin țesături dar, cum spui tu, mă rog... bine că n-am mai zis de atelierele de croitorie, că aveam în gând să adaug ceva spor! | |
| = Răspunsuri | George Pașa [25.Jan.24 17:32] |
| Ilie, nu fi supărat! Am văzut, nu ești singurul care încearcă „jocuri secunde” la creațiile mele (un alt comentator ar fi domnul I.M. Popovici). Dar, sincer, prefer comentariile la obiect, însă, știu că puțini pe Agonia pot oferi asemenea comentarii. E drept, nu pot zice că eu am vorbit de varză, iar tu îmi spui de capră. (!) Emiliane, îți mulțumesc, chiar dacă nu prea știu pentru ce. (!) | |
| + Pare | Liviu-Ioan Muresan [25.Jan.24 18:44] |
| ascuns subiectul, povestitorul/povestitoarea. El/ea ar exista în prima strofă, dar se diluează apoi, se multiplică în așteptarea autorului. Și nu cred că e neapărat psihologică poezia, cât mesajul transmis, nevoia tăcută, nu țipată. Da, omul e ființă socială, alături de alte caracteristici umane. Poezia e bine scrisă, cursivă, se citește încet și în liniște. Am receptat-o cu plăcere. | |
| = ai dreptate | Stanica Ilie Viorel [25.Jan.24 20:34] |
| nici eu nu prefer varza | |
| = Păi... | Emilian Lican [25.Jan.24 23:29] |
| Chiar autorul prin textul său ne trece puntea... Foarte bine! | |
| + de tiv avem nevoie din două motive | Ioan-Mircea Popovici [26.Jan.24 09:39] |
Textul acesta merită 7 stele verzi Jocul secund între text și imagine, între realitate și imaginar, îl fac stelele căzătoare de pe pagina mea… “până atunci, cu un pastel bine-ascuțit, să creionăm o altă iluzie. linii subțiri să redea ceva din tristețea noastră amară, fără să fie nevoie de tiv.” Totuși, de tiv avem nevoie din două motive Primul motiv fiind afirmat aici “ți-am trecut povestea prin urechile acului și-am tivit marginea zdrențuită a singurătății.” Al doilea motiv, nu putem uita de “scama din tivul cortinei vieții” care azi, de la primele ore ale dimieții este zi aniversară… cu doi într-o gară… Mustăria lui Dan Perșa își aniversează azi ziua de naștere. Noi, cei de la Pescărie, nu scăpăm nici o clipă de bucurie, când este vorba de o aniversare… Nimic nu mă poate uimi mai mult ca frumusețea simplității vieții de la Mare… Scoica și Bila Albă sunt de la Pescărie, care-au ajuns în Galeria noastră aduse de Pălăria Albastră a lui Vasile-Ilie Plătică de pe Plaja de la Eforie… Celelalte patru scoici sunt primite de la Îngerul Cu Aripi Invizibile, aduse de pe o plajă din Maldive… Evident, Jocul secund dintre Mustărie și Pescărie, în echilibru cu cel dintre Eforie și Maldive îl face Scama din Tivul Cortinei Infinitului, cea care acoperă și descoperă Scena Vieții de la primele ore ale dimineții… Așa cum am mai spus, telepatic, scrisorile mele invizibile au ajuns la tine. Numai tu le poți vedea cu inima ta… Pictând Pânzele Albe ale Vieții, de la primele ore ale dimineții, de la Cetatea Sumerului până la Inima Misterului, din Interiorul Absolutului Abstract, din unu-n unu, din doi în doi, din trei în trei, cu tigri, pantere şi lei, cu vulturi, porumbei și fluturi, cu pescăruşi voiajori, prin acum şi prin uneori, din când în când sărind Calul cu Logaritmul şi cu Radicalul până pe tăria Țărmului Înalt cu cărare coborâtoare la Mare, trecătoare pe la Bricul Mircea, în felurite genuri literare, de la epic la liric, într-un ibric, valuri, valuri de arome exotice ies în întâmpinarea primelor raze de Soare. Croitoreasa de chimonouri pentru manechin coase, cântă, dansează, trăiește, visează, pictează pânzele albe ale vieții de la primele ore ale dimineții… Așa suntem noi, aceștia care trăim la Pescărie... Clipele noastre sunt lungi, colorate, cu șficuiri și o mie de iubiri... Pânzele albe ne așteaptă să le pictăm... Zilnic, de dimineață, cărările inimii ne cheamă să punem pânzele în ramă... Mie îmi place să las pânzele dezbrăcate... Gama majoră și gama minoră fac echilibristică printre subiectele zburătoare... Este și nu este, are și nu are, face și nu face, suntem și nu suntem, cântă sau tace, oricum ar fi, pânzele noastre sunt altceva și-mi place că suntem așa... și noi și ele... | |
| = Răspunsuri (2) | Pasa [26.Jan.24 16:58] |
| Ilie și Emiliane, Ați venit cu zarva să tulburați liniștea textului! Glumesc, desigur. E așa de liniștit, încât nici razele blagiene de lună ce se izbesc de geamuri nu pot să-l tulbure. (!) Domnule Mureșan, „povestea” aceea e a vieții. Primele două versuri vor să spună ceva esențial (sper să fie și înțelese de cititori). Vă mulțumesc pentru comentariu și apreciere! Domnule Popovici, am citit fragmentul acesta pe Facebook. Cât despre stelele verzi, iată ce „joc secund” am găsit: Cum hoinăream așa prin nori de fum, brusc am zărit pe cer o verde stea. Când mă gândesc la steaua de acum, îmi pare, mai degrab', o albăstrea. Vă mulțumesc pentru comentariu! | |
| = Poezia este ceea ce este fără să fie! | Ioan-Mircea Popovici [27.Jan.24 07:56] |
| Jocul secund între text și imagine, între realitate și imaginar, îl fac stelele căzătoare de pe pagina mea cu Pictură, Poveste și Poezie. Poezia este ceea ce este fără să fie! Pentru că dacă ar fi, ar fi istorie, nu ar mai fi Poezie. Pictura și Povestea sunt rudele colorate ale Poeziei… În RodAdoR, George este Pescărușul Scriitor cu pana la purtător… Fumătorul de pipă face un rotocol de fum zburător... "Cum hoinăream așa prin nori de fum, brusc am zărit pe cer o verde stea. Când mă gândesc la steaua de acum, îmi pare, mai degrab', o albăstrea..." Vorba aceea mai veche: Deși n-am spus-o, o repet. Deocamdată, atât am avut de spus... | |
| + Tiv | Zavalic Antonia-Luiza [03.Feb.24 00:36] |
| Imagini deosebite care mi-au rămas în memoria sufletului. Așa-mi plac poemele adânci care vorbesc inimilor despre viețile lor. Am simțit un real privilegiu citind aceste poem. | |
| = Răspunsuri (3) | George Pașa [03.Feb.24 18:23] |
| Domnule Popovici, sunt onorat de revenirea dumneavoastră cu altă opinie. Antonia, mă bucur că textul a ajuns și la sufletul tău. Vă mulțumesc! | |