| = probabil că acest text | Stanica Ilie Viorel [21.Dec.23 15:52] |
| trebuie alăturat unui cadru, poate unul mai larg, din care să rezulte zbaterea, dar și unul mai intim, din care să rezulte confesiunea îl observ ca pe un fragment, ca pe o scenetă dintr-o piesă unde, visul, visarea, regretul, prezentul sufocant, singurătatea, produc personajului actul meditativ așa am văzut... perdele, la o fereastră mare și larg deschisă, care flutură în adierea vântului, într-o cameră de castel (nu știu de ce simt să observ camera ai înaltă, din piatră, mare... poate ca să accentueze singurătatea) și personajul făcând această destăinuire sieși... mai târziu am putea afla că este vorba despre un trecut care a continuat să dospească o suferință în sufletul personajului imaginația mea terestră:)) | |
| = Stănică, | Iulia Elize [22.Dec.23 09:20] |
| Mulțumesc mult, e un poem drag, pentru că îmi place copiii. Pentru ei e această lume. Crăciun fericit! | |
| = Err... | Iulia Elize [22.Dec.23 09:22] |
| *e un poem drag, căci îmi plac copiii, sunt dragi, în inima simțitoare | |
| + “dintr-o scoică“ | Zavalic Antonia-Luiza [27.Dec.23 08:23] |
| Un poem cald, plin de inimă, scris de pe planeta dragostei. Imagini care strălucesc: “Ai încăput, dintr-o scoică, la mine în pântec, ca o maree“ “luna m-a trimis afară să închid în urmă, planeta, cu o ușă“ Întotdeauna te citesc cu mare drag. Îți doresc un an nou cu infinite bucurii și împliniri! Iubirea să lumineze ca un soare neobosit peste inima ta! Cu bucuria lecturii. | |
| = Pentru Antonia... | Iulia Elize [28.Dec.23 17:33] |
| Mulțumesc Antonia! Cu drag, te-am primit în pagină și multe salutări, mai dinainte de anul nou! Să fie un an spornic, și pentru tine, cu multe realizări pe toate planurile! Mulțumesc că ai trecut și pentru steluță! Cu prietenie, Iulia | |