| = daaa, | Ștefan Petrea [04.Oct.23 07:03] |
| e de multe stele... E cea mai bună poezie pe care ai scris-o în ultima vreme... Bravo, Tyly! | |
| = Antseptica | BogdanGeana [04.Oct.23 07:23] |
| Clasica din start prin ordine, rigoarea enuntului simplu si pe de alta parte mesajul ni se livreaza deschis cu posibilitatea continua de reinterpretare. Un pastel de toamna in care coaja, liantul dintre lume si nelume trezeste nostalgii. Miroase frumos toamna ta. Felicitari! ★☆☆☆ | |
| = Notiță de lectură | George Pașa [04.Oct.23 10:41] |
| Iată că se poate face poezie și când „plânge sacadat mașina de tocat”. Paradoxal, aș zice, că demersul poetic de aici mă trimite la titlul unei cărți de Daniil Harms, carte tradusă de Leo Butnaru, că maniera de a scrie a Ottiliei e departe, cel puțin aici, de absurdul protestar din creația autorului numit. Ei, se înțelege, făceam trimitere doar la operația de preparare a bulionului! Substratul ironic al textului, însă, poate este chiar aici: femeia poate fi și o bună gospodină (spre exemplu, să prepare bulionul), dar să-și gospodărească și sentimentele, trecându-le prin filtrul subtil, astfel încât să iasă asemenea uleiului deasupra apei. Ultimele trei versuri parcă le-aș fi vrut altfel, dar continuă cumva structurarea aceasta clasică între planul real și planul sufletesc. Nu zic mai mult, doar că între ceea ce ni se spune și ceea ce ni se sugerează (analogia fiind, aici, unul dintre procedeele demne de luat în seamă) este diferență. Doar să urmărim câteva cuvinte-cheie. | |
| = Corectare | George Pașa [04.Oct.23 10:51] |
| „când plânge sacadat mașina de tocat”, „fiindcă maniera de a scrie” | |
| = eu așa l-am citit, părereao | Stanica Ilie Viorel [04.Oct.23 13:35] |
| nu mai e timp de iubit se scurge prin teascuri prin sucul de roșii prin dorul strivit între roțile unui vas de inox obișnuiam să tăcem în timp ce mâinile gândeau pentru noi cele mai frumoase iluzii câteva goluri umpleau pivnița vieții totul copt chiar și tristețea de a nu putea uni amforele cu ulei de floarea-soarelui din semințe bătute și vânturate sentimente în coajă numai bune de ronțăit clipele miroseau tomnatic ne îmbogățeau de culori și miresme gurile avide adăpători de adevăr pârguit în inimile noastre mere dulcege românești | |
| = am pus click devreme | Stanica Ilie Viorel [04.Oct.23 13:37] |
| părerea o cunoști, deja un poem superb! | |
| = Oameni | Ottilia Ardeleanu [04.Oct.23 21:39] |
| dragi, mulțumirea vine din suflet. Ștefan, mă bucur. Bogdan, tu ești un reper pentru mine și validarea ta înseamnă mult. George, tu ești cel care a strunit, bulionul are gust, sunt gospodină-poetă :) Tego, ești pe aceeași lungime de undă, apreciez din inimă. Sunt o persoană cu drag de poezie și umor. Vă mulțumesc, oameni dragi! | |
| = toamna (vietii) | tea nicolescu [09.Oct.23 15:54] |
| Colorat, aromat si incarcat emoptional! Frumos ca o Poezie care trebuie...o iei cu tine ( cu mine, sigur) Felicitari, Tea ps. o sugestie: scoate "vierii" de langa pivnita, nu trebuie...este peste tot. | |
| = Tea, draga mea, | Ottilia Ardeleanu [09.Oct.23 16:17] |
| ce bucurie să te regăsesc după ceva vreme aici! Îți mulțumesc mult pentru prezență și pentru empatie și pentru sugestie. Da, poate fi pivnița sufletului acolo. :) Îmbrățișări. | |
| = pace | Nincu Mircea [12.Oct.23 00:37] |
| o pace universală de tip autentic construiește în gândul cititorului poemul dvs. | |
| = Mă bucură | Ottilia Ardeleanu [12.Oct.23 12:48] |
| empatia, vă mulțumesc, domnule Nincu Mircea. | |
| = orizonturi | Nincu Mircea [08.Nov.23 22:54] |
| nu mai e timp de iubit se scurge prin teascuri ... obișnuiam să tăcem în timp ce mâinile gândeau pentru noi cele mai frumoase iluzii câteva goluri umpleau pivnița vieții între aceste orizonturi este/ar trebui să rămână poemul, din punctul meu de vedere | |
| = Vă mulțumesc | Ottilia Ardeleanu [09.Nov.23 10:06] |
| și aici, domnule Mircea Nincu. | |