| + Timidul retras pe coridor. Și o profă prea dezghețată. | Dragoș Vișan [17.Sep.23 22:22] |
| De la Titu la Gara de Nord profesoara de... Dragoste. Totuși nu mai e niciun punct culminant. Un final straniu. O fugă de inițiere. În nuvelele fantastice de I.L. Caragiale orice tânăr neinițiat accepta mai mult... O proză autobiografică scurtă, însă cu descriere fascinantă a înfiripării sentimentelor din instinctul unui timid. | |
| + Sorin, transmiți | Maria Mitea [18.Sep.23 03:04] |
| atât de bine starea timidului, ... Foarte reușit începutul și cum închei scrierea. Singurul lucru care un pic m-a desumflat a fosr rândul ”Mi-a luat o mână și mi-a așezat-o pe genunchiul ei stâng” poate pentru că am mai citit-o într-o altă scriere de-a ta cu mașina. Așa-i cu cititorii, țin minte totul. Dar dacă așa s-a întîmplat atunci trec cu vederea. :) | |
| = Mulțumesc | Sorin Stoica [18.Sep.23 06:35] |
| Uneori, povestirile care curg plat, fără punct culminant, cele care te poartă calm prin fraze vizuale, mă încântă. Zafon și Cortazar le au, doi dintre preferații mei. Vă mulțumesc amândurora pentru trecere. Mâna pe genunchiul stâng e o întâmplare frecventă, da da... | |