| = semn de citire | Stanica Ilie Viorel [22.Aug.23 18:19] |
| am lecturat cu plăcere acest fragment | |
| = Dle Stănică | nicolae tomescu [22.Aug.23 19:00] |
| Mulțumesc pentru lectură și părerea exprimată Atunci, demult, în îndepărtata-mi copilărie, ascultam pe butucul de la poarta bunicilor, unde se aduna vecinătatea, poveștile ălor bătrâni. Cele pe care le-am înțeles mi-au rămas în memorie | |
| + O proză scurtă convingătoare, despre Ardealul nostru și Niculaie | Dragoș Vișan [23.Aug.23 00:37] |
| O proză scurtă cu de toate. Și din "poveștile ălora bătrâni". Puțin în graiul transilvănean de Sud. Niculae se pregătește să moară la cei optzeci de ani ai săi. Chiar se dovedește că nu îi era deloc frică să plece din astă lume zbuciumată. Un adevăr dureros,istoric, pe care nu-l știam, este că Iuliu Maniu a fost în fruntea Consiliului Dirigent "care a condus un timp Transilvania după plecarea stăpânirii maghiare", adică după 1920, căci după eliberarea Ardealului de la 25 octombrie 1944 tot maghiari au fost lăsați de către sovieticii să conducă peste tot, ca pe timpul horthyst, doar că foștii hortiști deveniseră brusc comuniști înfocați. Așa scrie Raoul Șorban în "Chestiunra maghiară", carte dată repede la topit de Adrian Năstase, în afara câtorva zeci de exemplare rămase. Cetitul la biserică, apoi visul cu Luca, Cleopa și El, prin părțile ardelenești sibiene, extazul cu urcarea pe scara Raiului semnifică pe rând chiar trecerea dincolo a protagonistului. | |
| = Domnule Dragoș Vișan | nicolae tomescu [23.Aug.23 10:27] |
| Amintirile asigură, printre altele, legătura dintre generații. Ați amintit de Raoul Șorban. Despre el a scris și un bun amic al meu, acum în lumea drepților, Constantin Mustață, în cartea sa "Dialoguri cu Raoul Șorban" | |