| = Avertisment: nu e un text ușor digerabil | Dragoș Vișan [31.Jul.23 18:43] |
| Acest poem alcătuit astăzi are toată acoperirea istorică și prezentă. Mormântul "Eroului Necunoscut", mort în octombrie 1944 există în România, la 100 de metri de podul de linie ferată din localitatea Satu Mare și la o aruncătură de băț de Vechiul Ștrand, cu ape la fel de tămăduitoare ca acelea bihorene de la Băile Felix, ape miraculoase zăgăzuite din 2020, de la nefastele stări de alertă-urgență, cu dictate neonaziste în lume, până în îndepărtata Australie, pusă abuziv în carantină totală un an și jumătate. Acest poem-legendă este chiar un protest neliterar, față de abuzurile vest-europene și yankee asupra altor locuitori europeni considerați inferiori în anumite epoci istorice mai agitate. Vestul anglo-german și nord-american este "fruncea" lumii, noi suntem... curul de bătaie al lor. Alte tendințe occidentale sunt considerate neimportante. Dominație și dezbinare, ale celor puternici din clanul occidental — acesta e sloganul arhicivilizat, pe care îl descoperă tot mai oripilați și alți cetățeni ai lumii, de pe celelalte continente. | |
| = Jertfa eroului necunoscut din Sătmar - | Papadopol Elena [31.Jul.23 23:51] |
| un poem scris pe temă istorică, ce amintește de tragedia eroului necunoscut. Octavian Goga mai avea acest ton de cântec, de durere adâncă, profetic... Dar și Neruda este poetul care scrie străbătând spațiile geografice. În reflecțiile mele despre aceste versuri, aș apropia tonul eului liric de Neruda, cu atat mai mult cu cat poemul în discuție este și poem istoric, și filosofic, și gravitează la început în sfera jurnalului de călătorie (in prima strofă când se începe a povesti) Apoi, poemul nu este doar istoric; sunt alternate atat secvențe sociale, cât și din cursul politic al vremurilor... Am citit poemul, îl apreciez, însă nu l-am analizat mai intens. Oricum, nu este ușor de scris, să aduci împreună atâtea elemente, să infiripi discursul liric, care sa--i dea poemului mesaj și sentiment. | |
| = La mormântul neluat prea mult în seamă "Erou necunoscut" oct. 1944 | Dragoș Vișan [01.Aug.23 00:53] |
| Mulțumesc mult, Elena Papodopol, eu sunt un modest nepoet, numai un martor al acestor întristări actuale. Apropierea de Neruda și Octavian Goga, prin ceea ce spun austriacul și neamțul în clipele distrugerii urmelor identitare ale adversarului lor ucis în Sătmar în octombrie 1944, înainte de eliberarea Careiului și a întregii Românii pe 25 octombrie mă onorează și mă obligă să caut în simple meditații adevăruri ascunse dibace în întortocheate meandre atât ale istoriei, cât și ale prezentului tot mai problematic, nefiresc. | |
| = am citit cu inima | Maria Elena Chindea [02.Aug.23 00:31] |
| această odă social-istorică-afectivă a acelui erou necunoscut, că m-a durut privirea lucidă din spatele cortinei, e prea puțin spus.Mă gândesc CE am putea face concret noi, cei fără putere socială și politică, să deviem planurile malefice ale Ocultelor de tot felul care ne vând sistematic ca întotdeauna de-a lungul istoriei, cu participarea entuziastă a unora de-același sânge cu noi dar nu de-același spirit! Cred că numai rezistența spirituală, păstrarea în curățenie a cugetului și sufletului nostru nu este suficient! Neputința (în a mișca lucrurile vizibil și puternic) rămâne o veșnică rană deschisă! | |
| = Mulțumesc, ce pot să zic și să fac? | Dragoș Vișan [02.Aug.23 09:01] |
| Neputincioși din toate țările, uniți-vă! | |