| = Per total... | Ionut Caragea [27.Jul.23 09:04] |
| Poemul este destul de bine scris, amintindu-mi de suferințele Angelei Marinescu, sau, și mai aproape tematic, de Bruce Weigl - Conversația sângelui nostru. Îmi plac mai mult primele două strofe, iar la polul opus, nu prea rezonez cu portofelul de la final sau cu ghicitul cuvintelor, dar, mă rog, fiecare autor cu alegerile lui. Per total, am citit cu plăcere. Felicitări! | |
| + Las și pe alții să comenteze pe text | Dragoș Vișan [27.Jul.23 09:41] |
| Un poem a irealei lăsări în voia aerisirii de peste noapte. S-ar putea să se fi deschis geamul de la vânt, în timp ce somnul calm ori puțin agitat continua. A simți ploaie în sânge, "răcoarea mea" e similar presimțirii marii inspirații. Greu să întâlnesc atâta originalitate: "am lăsat deschis geamul cu puterea minții"; "o amnezie mi-a dat târcoale secundă de secundă sau făcea de plancton sau își mușca propria coadă"; "am urcat cu liftul vs. am urcat cu liftul timp de o mie de ani". | |
| = în drumul nostru cineva cu ț vindea vieții buchete tinere de carne | tea nicolescu [28.Jul.23 04:51] |
| Asa amnezic iti strecoti cautarile si descoperi ceea ce vrei sa crezi ca ai uitat, Dtefane... Imi place "dansul" acesta al imnytrebarilor amnezice pe care le insiri pa unfir ce duce nicaiwri penntru ca ceea cesimti iese vu mult in afara raspunsutilor.. Poezie cu majuscule aici...groZav imi place cand un Poet stie si simte ce spune. | |