| + Mărturie neretușată | Dragoș Vișan [24.Jul.23 12:26] |
| Părem deseori în alte feluri decât ne dorim să apărem în ochii celor mai apropiați, ai partenerelor de viață. Am folosit aici verbul "a părea" pentru introspecție, pentru scrutarea sinelui știut de fiecare în mod aproximativ dar destul de bine. Am folosit și verbul "a apărea" pentru o definire deloc abstractă a persoanei noastre în ochii celui ce ne cunoaște cel mai bine. Poemul este și-o raportare francă la sineitatea altuia (aici o femeie din viață). Tatonare. Mărturisiri nedorite (precum cea cu rezultatul neîmbucurător la analizele de sânge, urină). Iubirea poate dura în orice circumstanțe, însă revolta merită exprimată. Pe lângă imaginile fascinante, de tip descriptiv și introspectiv, în mod pragmatic se discută, se trimite în țările calde (printr-o haioasă hiperbolă), iar la urmă se trimite înspre un umbrar imaginar, fiind dată și canicula infernală. Partenera va dispărea din amintiri și din prezent, se va adauga ideii de umbră pentru eul poetic ce-ar putea să treacă printr-o experiență complexă, a agravării sănătății. Îndepărtarea de mulți, acceptarea singurătății depline poate fi și simplă aspirație. Nu doar un fapt. Eu însă cred în marea sinceritate. Îi dau dreptate eului mărturisitor aproape pe de-a-ntregul. Versul 4, c-un typo: "aveam doar de făcu" (făcut). | |
| = Mulțumesc , Dragos | Leonard Ancuta [28.Jul.23 18:06] |
| Scuze ca răspund cu întârziere , dar am avut un program greu in ultima vreme . | |