| + recomand | Stanica Ilie Viorel [16.Jul.23 21:34] |
| “din emoții nemaicunoscute aur și platină ai fi scos pentru surâsul reginei stelele și-ar continua rotirea fără tine în joc arborii s-ar strădui și ei să rămână dincolo de învârtejire muzica va continua în același note melancolice ți-asculți destinul în piatra încercărilor ființa în trecere să rămână ființă” poate că partea aceasta ar trebui să fie refrenul poemului pare un mesaj de încurajare, acel gen respect, un fel de “mă înclin” ești parte din univers, din cel astral, pe aici, uman melancolia, emoția care ar trebui să hrănească, dar uneori mușcă… detașarea | |
| = Stănică, | George Pașa [17.Jul.23 16:25] |
| Îți mulțumesc pentru semnul de lectură. Cred că trebuie să mai răsucești puțin perspectiva, să vezi la ce persoană vorbește eul liric. În ultimul timp, cred că de mai mulți ani, prefer ca indice al subiectivității persoana a II-a, nu pentru că nu mi-aș asuma identitatea creatoare. Aici, desigur, dacă e o dedicație, te-ai fi așteptat ca persoana a II-a să se refere la interlocutor. Nu! de-al naibii, eul liric nici aici n-a renunțat la adresarea către sine la persoana a II-a. Rămâne doar regina aceea, din cărți sau de dincolo de ele. | |
| = George | Stanica Ilie Viorel [17.Jul.23 17:37] |
| poate dacă stau cu capul în jos:) voi ține cont de sugestia ta spor! | |