| = Je plaque... | Ionut Caragea [09.Jul.23 09:53] |
| Valeriu, m-a atins textul tău. Chiar dacă e foarte personal, conține adevăruri care rezonează cu adevărurile altora. Când am ajuns la clipele nevrotice, mi-am adus aminte de marele poet simbolist Emile Nelligan: "Je plaque lentement les doigts de mes névroses,/ Chargés des anneaux noirs de mes dégoûts mondains / Sur le sombre clavier de la vie et des choses." | |
| = mă bate | Valeriu D.G. Barbu [09.Jul.23 10:50] |
| așa am aflat și de franțuz mă tot bate, clar e abuz, gândul să renunț la versuri și să mă mut în total silent | |
| = Mea culpa | Ionut Caragea [09.Jul.23 11:38] |
| Poate că trebuia să fac referire șl la spațiul acela restrâns de care vorbești tu în poem, cât și de nevroze, făcând o paralelă mai tangențială cu lumea în care trăiești. În acest caz, parcă te văd stând ca un soldat în tranșee, meditând sub clar de lună, scriind poeme despre condiția existențială, despre Isonzo, despre războiul tău cu lumea, cu inefabilul.. Stilul tău e diferit față de cel al lui Ungaretii, dar spațiul restrâns este același... Putem vorbi și de consubstanțialitate evident. | |
| = tti | Ionut Caragea [09.Jul.23 12:00] |
| Erată: Ungaretti. Mă omoară scrisul ăsta mic pe telefon. | |
| + "aleg să fac ceea ce sunt" - crezul unui om liber | Dragoș Vișan [11.Jul.23 07:53] |
| Îndrăgesc tot mai mult aceste exprimări ca din legile belagine actualizate sau ca din Ecleziast (Solomon) și Iov, însă cu totul autentice, despre neimportanța lui "eu", despre acumularea experienței de moarte in viață. Întâlnesc dezarmanta confesiune a ego-ului rănit și vindecat, cicatrizant de blând pentru alte suflete care mai sângerează. "cine-ți ia viața nu va trăi două". Da, să știe acest lucru dușmanul. Ori "omul negru", cel care face rău altuia. | |