| + Rană a scoicii, a ecoului mării, elogiu pentru toate poetele adevărate | Dragoș Vișan [26.Jun.23 19:03] |
| Frumoasă replică la poemul Iuliei Elize, cu melcul, scoica, șirul lui Fibonacci. "Cine oare cântă gloria firului de nisip cu virtuozitatea unui violonist implicat în lupta cu timpul frumusețea unui sunet sfâșietor singular î care te refugiezi de vremuire inima bate impetuos tactul orelor dizolvate în lacrima adâncurilor" Este un discurs poetic despre "senzația neantizării" și extazul inspirație. Despre agonie și extaz, sex din iubire și presimțire a morții. Încercările devin "depășite", experiența lucrează în confratii literari, în afectele cât mai sincer și confesiv transmise în versuri. | |
| = Dragoș, | George Pașa [26.Jun.23 19:15] |
| Îți mulțumesc pentru apreciere, dar nu e nicidecum o replică la „ghicitoarea” Iuliei Elize. În primul rând, nici eu nu am o părere bună despre scrisul dumneaei, nici dumneasa despre al meu. Așa că nu văd cum să aibă vreo influență asupra scrisului meu. Despre firul de nisip am tot scris, în diverse contexte. Mi-amintesc o pașadină postată cu mult timp în urmă, „orice s-ar spune”, inclusă și în volumul „pașadine” (2018). Oricum, dacă am scris fără punctuație, interpretarea ta este plauzibilă. | |
| = Cu încredere 1000% în poezia Pașadină și în valoarea poetică... | Iulia Elize [26.Jun.23 19:23] |
| Cu încredere, Dar e poezia independentă a lui George, cum să nu. Dragoș Vișan a ghicit, mi se potrivea, ceea ce nu e nici rău, nici bine. E o stare poetică. Las un fel de memento, să se știe că am fost, și eu... Un pic mi se potrivește și mie textul, e foarte subiectiv dacă mă regăsesc, mementoul e (și) pentru mine, ca subiect. Las steluță, pentru că chiar o apreciez mult, dacă o simt pe undeva (versul) atât, încât chiar inima mea zice e 1000% poezie, mai mult decât adevăr foarte net, ”potrivibil” fiecărei inimi simțitoare. Cum de fapt e talentul incomensurabil, ”să meargă” să funcționeze la mai multe suflete... E arta deplină!!!! | |
| + Steluță. | Iulia Elize [26.Jun.23 19:24] |
| Pun și ”clipitoarea” steluță. Felicitări, George Pașa! | |
| = George, aici și în alte poeme ai eu cât se poate de sensibil, autentic | Dragoș Vișan [26.Jun.23 19:29] |
| E plauzibilă interpretarea mea, fiindcă suntem într-un cenaclu literar și ne mai ascultăm unii pe alții. Nu suntem în turn de fildeș, după cum pretinde în niște comentarii încărcate de patimă egolatră astăzi cineva din "cercul" considerat, de el, Luceafărul nerecunoscut, strâmt. Apropo, eu nu te prea laud. E bine, ești tu, atât pe fond receptiv-aperceptiv, la ce se scrie în prezent, cât și foarte original în descoperirea propriei poetici. Dăm replică oricărui înaintaș, precum și oricărui poet contemporan. Prin orice nou text. Ori prin texte revăzute, postate îndreptate. | |
| = Răspunsuri | George Pașa [27.Jun.23 18:46] |
| Iulia, exagerezi, cumva, dacă spui că e mai mult decât poezie (mă refer la acel procent!). Sper că nu ai reacționat la acest text fiindcă am zis eu că n-ai avea o părere bună despre scrisul meu. Sigur, am exagerat și eu când am zis că nu am o părere bună despre scrisul tău. Unele texte mi-au plăcut, însă mai erau neajunsuri, de aceea n-am zis nimic. Până la urmă, las îndoiala deoparte și cred în sinceritatea comentariului tău. Îți mulțumesc! Dragoș, de încurajări are nevoie oricare om preocupat de scris, indiferent dacă e aproape anonim (ca mine) sau multiplu laureat cu premii (pe care eu nu dau doi bani și nu mă interesează). Am ajuns de mult la conștiința scrisului, știu când un text e aproape de ceea ce am năzuit sau nu. Onorat și de încrederea ta! | |
| + albumul din cufărul cu amintiri | Stanica Ilie Viorel [27.Jun.23 18:59] |
| rezonez cu imaginea propusă îmi place aerul nostalgic, atmosfera liniștită dintr-o clipă a întrebărilor limpezi, fără vreo teamă, fără vreun regret fragilitatea recunoscută, adâncul asumat, cântecul ce a fost, ecou ce va fi cine? poate că vreun cititor când te va citit poate că vreun urmaș când va deschide, la rându-i, cufărul l-aș fi vrut cu propunerea punctuației, cel puțin începutul să fi fost “trecutul” primul vers acolo n-am putut recita cu o lungă pauză (după o primă citire) dar mi-am pus eu glazura :) frumos! | |
| = Scump scriitor George Pașa, cum scriitorii îmi sunt dragi... | Iulia Elize [27.Jun.23 19:02] |
| George, nu exagerez, am emis o concluzie generală, cu privire la încrederea în tine ca scriitor, după cât am citit de vreo 10 ani. Chiar ești foarte ok, poetic, versurile îți sunt de multe ori mai mult decât surprinzătoare și ample. Dacă vrei să o iei ca pe o încurajare, cum chiar este, aici, atunci sunt mai mult decât foarte fericită, pentru că e o ”încredere” foarte sinceră... Și un semn de a se continua. Despre poeziile mele, am emis (tot așa) vreo câteva cărți de poezie albă, eu de-asta nu mai scriu pe site versuri libere, pentru că am destule cărți și consider că am dat literaturii aproape tot ce aveam... În cam 9 cărți, dintre care două Trilogii de vers liber... În rest, sonetul e ceva mai simplu, sunt rețetare simple, așa că se poate să mai fie și perfectibile, când eu de fapt am scris deja Teatru liric, care e un fel de chef-d'oeuvre. S-ar putea ca în cazul sonetului să par mai simplă, dar eu deja am dat drumul la două volume de teatru shakespearian + Baraca, dar mai pregătesc ”versul vechi”, ceea ce mă poate salva de la simplitatea sonetului. Și de unele păreri înspre perfectibilitate. Am vrut să expun câteva păreri, ca să fiu optim înțeleasă, nu sunt o scriitoare simplă. Gândesc și scriu complex. Ceea ce mă face împlinită. | |
| = Ilie, Iulia | George Pașa [29.Jun.23 18:14] |
| Ilie, întrebarea aceea e retorică. Eu, cum știi, scriu cu semene de punctuație. Nu le elimin din text decât atunci când propun mai multe sensuri. Apropo de primul vers: de regulă, dacă foloseam punctuația, chiar lăsam primul cuvânt separat. Dar cititorul poate lăsa pauza după el. Mulțumesc! Iulia, am înțeles. Mulțumesc din nou! | |