| + Iubirea face razii ca vechi avion pe front | Zavalic Antonia-Luiza [29.Apr.23 16:39] |
| Iubirea este lumină, se regenerează perpetuu, e o taină ce absoarbe ființa care întră în raza ei de atracție, ca o gaură neagră, nu știi niciodată ce e dincolo de ea, dar nu poți rezista și nici scăpa odată ajuns acolo. | |
| = în completare | Zavalic Antonia-Luiza [29.Apr.23 16:41] |
| intră* cu bucuria lecturii, Antonia | |
| = Opinie | George Pașa [29.Apr.23 17:13] |
| Din păcate, Dragoș, textul acesta e slăbuț. Chiar dacă are o anume coerență, suferă la prozodie. Dacă ai ureche muzicală, descoperi tu însuți unde e hiba. | |
| = Iubirea prinde bine | Dragoș Vișan [29.Apr.23 17:13] |
| Mulțumesc, te-ascult. Foarte frumos ai spus. Mai frumos decât mine, în versuri. În efortul său de a salva lumea, dar și de a îndruma viața personală a oricărui om, iubirea are diverse forme. | |
| = Bine ai remarcat, George, scârțâie ultima strofă. Nu știu cum s-o repar. | Dragoș Vișan [29.Apr.23 17:41] |
| Să spunem că nu-i bine lucrată prozodic ultima strofă. Era nevoie totuși de ultimul element primar, pământul. Dar mesajul? Nu ai ceva de spus despre relația dintre idee și imaginile ori tropii folosiți? | |
| = Nu propun soluții, doar observ | George Pașa [29.Apr.23 17:48] |
| Păi tocmai aici este paradoxul: ultima strofă ar fi cea mai bună dacă nu ar fi fost scrisă în vers clasic. Și a treia strofă scârțâie din încheieturi, chiar dacă păstrează măsura, pierde ritmul. Mai multe nu spun, fiindcă mi-am propus să nu mai fac analize pe text. Înțeleg doar pentru mine, nu mai dezvălui, să nu jignesc inteligența altor cititori. | |
| = Acum cred că-i OK totul, George. Mulțumesc mult. Asta e forma finală! | Dragoș Vișan [29.Apr.23 18:16] |
| Modificări: "atinși de", "haine-n nea" și "negre". | |
| = ... | Dragoș Vișan [29.Apr.23 18:17] |
| Am înlăturat astfel "penajul", care, într-adevăr, strica toată versificația clasică a textului. | |