Comentariile membrilor:

 =  Ruga ta e
Maria Elena Chindea
[17.Apr.23 23:39]
impresionantă și copleșitoare! Nimeni nu știe câți „kilometri să mai aibă ața”...nu putem decât să străduim a păși în viață înveșmântați în haină de lumină și să frângem genunchi de suflet în rugăciune!
Hristos a înviat!

+ Cred
Gabriel Nicolae Mihăilă
[18.Apr.23 00:15]
Că este un text cu o greutate covârșitoare. Cred că în momentele când credința se manifestă într-un mod atât de profund, să poată transmite mai departe, să intre ca un cui prin carnea nepăsării, să atingă cititorul într-un mod în care să-l provoace să recitească, e de făcut un popas, de respirat adânc și de apreciat. Cu bucurie am citit. Mulțumesc!

+ Dau o stea si nu explic prea mult
Leonard Ancuta
[18.Apr.23 00:16]
De obicei nu inghit astfel de poeme . Il pot critica si pe acests, daca gandesc, dar aici am lasat imima sa ia hotărâre, creierul pe pe pernă. Sigur, e de gustibus, si se stie ca nu fac cadouri.

 =  Nu mi se pare o rugăciune veritabilă. Ci una trucate. Cu ce scop?
Irinel Georgescu
[18.Apr.23 00:34]
E o încărcătură de patimă, e și ispășire. Dar și un aluziv sarcasm. Acesta poate fi destul de firesc într-o "rugăciune", dar ce ne facem cu tenta filosofării asupra Judecății... De ce să fie ea interogatoriu? Judecata "va începe nemilos cu...

Citisem chiar "spume".
Nu este un text valoros. E o satirizare de rugăciune. Totuși o satirizare bună. Din această cauză place. Însă la mijloc e o farsă căreia eu nu îi cad în plasă, ci o deconspir. Eul liric nu e sincer cu sine însuși în acest text. "Cui"? Hiperbola baterii cuielor nu are suport. Niciun suport concret, actual. Poate că nu-i din metal. O fi ca-n filme, un trucaj!

 =  Eu
Costin Tanasescu Stefanesti
[18.Apr.23 12:13]
Vă mulțumesc mult pentru empatie, mai ales că aceasta nu vine de la oricine, ci de la poeți cu o experiență indubitabilă, pe care îi prețuiesc.
Hristos a înviat!

 =  Nu, nu, nu mă prind așa ușor în plasa "poeților"
Irinel Georgescu
[18.Apr.23 12:29]
Adevărat a înviat.
Eu n-am fost deloc empatic. Și nu-s poet de nicio culoare. Mulțumesc pentru apelativ, "poet". Dar aveți adresa mea greșită: eu sunt numai un bolnav critic. Nu-mi place poemul. Capcană. Hipnotizează.

 =  Irinele,
Costin Tanasescu Stefanesti
[18.Apr.23 12:59]
n-ai înțeles că nu vreau să intru în polemică cu tine? Ce critic ești tu dacă n-ai mirosit asta? Bolnav, am înțeles, dar răspunsul meu nu a fost pentru tine, ci exclusiv pentru cei care au empatizat. Multă liniște îți doresc. Interioară.

 =  Am o critică galopantă, încât... pot contamina imediat. Și pe alți poeți.
Irinel Georgescu
[18.Apr.23 13:13]
Sunt inclus printre acei "poeți cu experiență indubitabilă", ce primesc mulțumiri de la autor "pentru empatie".

 =  E foarte bun, e de toate stelele, dar în acest poem găsim revolta
Irinel Georgescu
[18.Apr.23 13:23]
Tot ce reproșez aici ar fi tonul de interogatoriu. Cum să mai existe la Judecata de Apoi interogatoriul? Ne condamnăm singuri, știm că va începe deplasarea în două părți. Nu ar trebui decât vocea conștiinței fiecăruia să glăsuiască atunci, nu vocea ca de duhovnic suprem a Domnului.

De ce să înceapă "nemilos" atunci judecata ultimă? Poate începe printr-o imensă tăcere. Cei care au greșit știu bine ce-i așteaptă. Dacă sunt și oameni izbăviți brusc, vor încerca ei oare să se țină de plutonul acuzaților, spre Iad? Poate, cine știe.

Poemul ăsta este demonism, replică la "Demonism" de Mihai Eminescu. Ceilalți cititori nu au observat. Chiar dacă autorul ar pretinde că l-a scris cu mare pasiune și credință, este scris cu mate mândrie.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !