| = Am citit! | Emilian Lican [10.Apr.23 12:26] |
| De ce wizz air și nu tarom? | |
| = Emilian, | enea gela [10.Apr.23 12:59] |
| De ce nu wizz air? | |
| = Retorică | Emilian Lican [10.Apr.23 13:36] |
| De ce nu din stomacul unui avion? Sună frumos și wizz air. Probabil că ați zburat cu compania asta după povestea de dragoste din peștera wikingilor. Încerc doar să înțeleg sufletul poetei, muzul, tabloul și mesajul textului. | |
| = Deci, | enea gela [10.Apr.23 13:51] |
| dacă vă ajută, confirm, am circulat cu această companie. Un pretext pentru ideea sugerată în final. Aș fi bucuroasă, citind o percepție mai largă. Mulțumesc pentru semn. | |
| = Tristețe | Emilian Lican [10.Apr.23 14:02] |
| Lecturând textul empatizez cu frica prăbușii unei frumoase păsări care în zborul ei maiestos simte că nu mai poate da din aripi dar care uită că poate lăsa aripile deschise pentru a plana ușor, spre pământ... | |
| = uiți, | enea gela [10.Apr.23 14:06] |
| când căderea se întâmplă brusc. | |
| = Albe, negre bilele | Irinel Georgescu [10.Apr.23 14:24] |
| Eu vă citesc de multă vreme. Poate că ne-am întâlnit. Este bine că nu propune relaxarea acest text poetic. Bilă albă. Este rău că se sare brusc încă de la opțiunea cunoașterii și de aproape la alte probleme ale vieții. Bilă neagră. Este bine că lumea e văzută cu multe cucuie în scalp, dându-se ori dându-ne peste cap. Bilă albă. | |
| = În mare, poem incitant, voit interactiv | Irinel Georgescu [10.Apr.23 14:29] |
| Se afirmă "am inima cusută în căptușeala diletanților". Ups. Înțeleg eu prea puțin și-mi acord mie bilă neagră. Cât despre faza vizitei cu peruca roz în peșteră, fiind contemplați "liliecii capturi ale hazardului", ar fi sunat mai OK "liliecii captivi ai hazardului. Ultimul sfert al poemului, cu Ovi, mi-a plăcut mult, bilă mare albă! Parcă ar fi un poem de sine stătător! | |
| + Încerc să prind pasărea din zbor cu o steluță | Emilian Lican [10.Apr.23 14:29] |
| Acum am înțeles! Nu este doar un text este o trăire pe care îmi face plăcere s-o apreciez atât cât pot... | |
| = Mea culpa, | enea gela [10.Apr.23 14:36] |
| Irinel Georgescu, voi corecta, ai dreptate, cu acel dezacord. | |
| = Ca precizare, | enea gela [10.Apr.23 14:39] |
| eu am făcut acordul cu acel cuvânt ”capturi”. Dar da, sună mai credibil ca tine. | |
| = Emilian, | enea gela [10.Apr.23 14:42] |
| mă bucură că, emaptizând noi, pe broderia acestui text, uite că s-a aprins o steluță. Mi-ai înseninat cerul de azi. Mulțumesc. | |
| + episoadele | Gabriel Nicolae Mihăilă [10.Apr.23 16:35] |
| care stau la baza înțelepciunii pe care o acumulăm au fiecare farmecul lor. Îmi aduc aminte de un episod trăit, copil fiind, în care am stropit hainele unui prieten cu parfum și nu a ieșit nici la treia spălare. Așa e și cu poezia bună, intră prin carne și se simte bine acolo. Nu pleacă. Textul are imagini de impact care te fac curios și te apropie. Cel mai frumos e că poezia e un pământ fertil unde poate crește orice. Am citit cu drag. Gânduri bune! | |
| = Gabriel, | enea gela [10.Apr.23 21:26] |
| mai cu bile albe, mai cu bile negre, textul acesta nu trece neobservat, ceea ce mă bucură. Analogia cu un episod din copilăria ta, o asociez cu un alt episod trăit de mine, când transpirația mamei la subraț era pentru mine parfumul care mi-o aducea aproape, prin bluzele, cămășile ei...Ea era departe, eu mi-o aduceam aproape. Așa e și cu poezia, dacă simți nevoai să ți-o apropii, găsești o cale! Mulțumesc pentru steluță. Am lipici la galbene... | |
| = pe urmă o să plouă și iarba va crește din nou | tea nicolescu [11.Apr.23 01:21] |
"o singură dată zborul ajunge inevitabila prăbușire ce mă va face erou/ știu asta"...Pe urmatot ce a fost si este se comnfrunta - poetic - evident asa cum nn-am mai citit de multa vreme niciunde. Mi-ai amintit Enea Gela ca esti Poet nu gluma. Placerea lecturii si numai bine, Tea | |
| = Tea, | enea gela [11.Apr.23 20:16] |
| mulțumesc pentru aprecieri! Mă bucur să te am în preajma mea de autor și, dacă transmit anumite stări, mă bucur și mai mult! Sărbători luminate! | |
| + ”Am văzut | Maria Mitea [12.Apr.23 12:58] |
| cândva-ntr-o peșteră un popor de lilieci cu gheare agățate de țurțuri și capete atârnând în jos ... ” Enea, ai aici un poem de o intensitate rar întâlnită! Stea! | |
| = Maria Mitea, | enea gela [12.Apr.23 18:09] |
| mulțumesc mult că ai citit ce scriu eu, ba chiar, prin steluța ta, ai propulsat acest text pe prima pagină! E o bucurie ce mi-o aduci acum, în prag de sărbători, mai ales că eu nu am steluța de flacără...La rându-mi, voi fi mai prezentă cu comenturi, pentru că anumiți autori de pe site chiar merită! | |