| = Am lecturat cu plăcere! | Emilian Lican [30.Mar.23 19:02] |
| Cum cine să mai moștenească nașterea poeziei dinăuntru? Eu cred că doar punctul de vedere al poetului! | |
| + Aș | Liviu-Ioan Muresan [30.Mar.23 19:15] |
| renunța la ultimul cuvînt. Îmi place mult ”Aș reveni la ceea ce a fost după dizolvare”, și tată cursivitatea. Și ideea de ”la început, pe cînd ființă...”, cu asta am rămas la final. Plăcut. | |
| = er | Liviu-Ioan Muresan [30.Mar.23 19:16] |
| toată. Din grabă și neatenție. | |
| = Răspunsuri | George Pașa [31.Mar.23 14:58] |
| Domnule Lican, ideea este că „punctul” este un cuvânt voit ambiguizat în text. În sensul dorit de mine, totul s-ar putea relua la nesfârșit. Am zis „moșească”, nu „moștenească”. Vă mulțumesc pentru semnul de lectură! LIM, sigur că ar fi mai bine cum zici, însă, ultimul cuvânt e necesar, chiar dacă și el voit ambiguizat. O stea cu zurgălăi e o cometă, nu?! Glumesc, desigur. Prefer stele silențioase, așa cum este aceea dăruită de tine. Mulțumesc! | |
| = Aveți dreptate | Liviu-Ioan Muresan [31.Mar.23 15:08] |
| eu vedeam eventual ”dinlăuntrul”, cu virgulă înainte. Dar e ca la șah, de pe margine vezi altfel, ți se pare că ești chiar vizionar :) Poezia e foarte bine scrisă, doar doream să îmi reconfirm buna citire. Nu neapărat înțelegere. Sînt subiectiv. | |
| = La revedere! | George Pașa [01.Apr.23 13:22] |
| Da, cum spuneți, ar fi trebuit să scriu: „și cine să mai moșească dinlăuntrul”. Rămâne cum am scris. Vă mulțumesc, din nou, pentru revenire! Lumea vine, dar mai și pleacă. Îi mulțumesc lui Radu Herinean pentru că a găzduit textele mele timp de 17 ani. Aici e locul unde am căpătat conștiință artistică și încredere în scrisul meu. Voi mai intra pe aici să vă citesc pe toți cei care scrieți bine. Succes tuturor! | |
| = Domnule George Pașa, | Liviu-Ioan Muresan [01.Apr.23 14:20] |
| Dacă am strînge cu toții poeziile într-un singur punct, am putea forma o linie spre infinit. Și tot ar rămîne ceva. Cred că ceea ce publicați aici e important pentru această acțiune literară. | |
| = Va doresc sa va impliniti destinul | BogdanGeana [01.Apr.23 14:41] |
| domnule Paşa, chiar daca asta inseamna ca nu veti mai fi activ aici, ci mai mult pasiv. Si eu am absentat o vreme indelungata de aici insa, iata, am revenit. | |
| = Domnule Geană, | Pasa [03.Apr.23 17:46] |
| Văd că tot nu vreți să mă tutuiți, de aceea am folosit și eu pluralul politeții. Vă înțeleg, și eu mă adresez așa acelora care fie îmi răspund exagerat de protocolar, fie față de care (vorba lui Claudiu Toșa) doresc să fiu distant. Vă mulțumesc pentru urare! V-ați gândit că ar putea fi o păcăleală de 1 aprilie această plecare a mea de pe site? Am spus „la revedere”, însemnând că mă voi întoarce cândva. Adevărul este că voi posta foarte rar, probabil numai comentarii. Și dumneavoastră, în locul meu, cred că ați proceda la fel, în condițiile în care nimeni nu prea are nimic de zis la textele personale. | |
| = George | BogdanGeana [03.Apr.23 17:56] |
| atunci te rog sa recitesti ce iti ziceam si eu despre activ si pasiv, ca sa pricepi ca faceam la randul meu o gluma. Repet, nu te pot face sa ramai, dar cred ca de asta se va ocupa Agonia in sine, cum a facut si in cazul meu. Cat despre comentarii, eu asta fac, insa, cu parere de rau, nu le pot acoperi pe toate. Pot insa sa iti garantez ca nu voi rata ocazia sa discut cu tine, pe text. | |
| = Bogdane, | Pasa [04.Apr.23 19:10] |
| Am observat de la început ceea ce mi-ai spus. Aș mai adăuga încă o variantă, aceea de inactiv, nedorită nici chiar pentru mine, fiindcă m-am atașat de site-ul acesta. Știu, Agonia mă poate da deoparte, în primul rând, prin ignorare. Dar acest lucru nu mă va face niciodată să mă dezic de ceea ce am spus mai înainte, că aici mi-am căpătat încrederea în ceea ce scriu. | |
| = Atunci stai | BogdanGeana [04.Apr.23 19:15] |
| e o placere sa te citim, o anumita eleganta si detasare totodata de care e oriunde nevoie. | |
| + Zăvoare sărite, balade ivite | Irinel Georgescu [18.Apr.23 12:10] |
| Explicații metatextuale, dar de-o mare pătrundere a propriei vieți. Îmi place și rezonez cu această poetică a pașadinelor trăiri. Focalizarea ca introspecție, dinspre proză autobiografică înspre confesiune pură poetică. Bravo, e nevoie de întoarcerea spre un grad zero al poeticității, spre scrutarea eului artistului. Cum ar fi să se scrie o baladă din versuri de meditație, contemplative? Iată, așa este, altfel nu. Omul se livrează și așa cum este, ca într-o poveste. | |
| = Doar o „personală” | George Pașa [19.Apr.23 19:11] |
| Irinele, respect opinia ta, chiar dacă nu văd aici vreun text poetic. Sunt mai mult niște gânduri, cu vagi reflexe poetice. E mai mult o viziune sarcastică asupra excesului de referințe culturale din postmodernismul românesc, exces care continuă și astăzi. Oricum, referințele culturale constituie „cârje” textuale mai cinstite decât răstălmăcirea într-o creație presupus originală a viziunii poetice a altui scriitor (pentru aceasta, există parodia ca modalitate). Dar, să nu divagăm. Onorat de comentariul tău critic! | |