| = Nu oglindă goală de fugit sinele, da încă o pisică ! :) | Irinel Georgescu [26.Mar.23 23:30] |
| Uimitor de precis, dar și problematizând unele obsesii mentale ai prezentat o altă viață, de intelectuală. Nu în tot textul, pentru că pot fi și impresii proprii uneori. Femeia de la rectorat poate fi și o fostă studentă ori altă angajată decât doamna profesoară de matematică, ori doamna rector a acelei universități. Este un poem despre recunoașterea și neidentificarea noastră, fie în fața oglinzii, fie în ochii și mințile altora. Imaginea sinelui poate să fie deformată, chiar din cauza noastră. Bună morală, mai bine încă o pisică în casă decât aducerea unei oglinzi goale. Textul ar putea fi cizelat încă un pic, dacă e nou-nouț. Coordonarea a tot ce se întâmplă cu femeia intelectuală este puțin cam ezitantă. Iar repetițiile cu "o iubire ce iubește iubirea noastră" nu duc spre ce trebuie. | |
| = ... | Cristina-Monica Moldoveanu [27.Mar.23 12:32] |
| Mulțumesc, Irinel, ai dreptate e un text nepieptănat, ca o claie de fân aruncat de-a valma. Mai modific puțin. Unele facultăți - eu am vizitat una online de curând - au oglinzi pe lângă tablouri sau alte însemne despre istoria lor. Oglinda poate să însemne multe lucruri. | |