Comentariile membrilor:

 =  parere
Stoica Dan
[06.Oct.20 18:03]
Autobuzul tau seamana putin cu avionul de aur al alexandrinei hristov. E buna ideea, cred ca te pierzi un pic pe la mijloc si devii prea descriptiva. Pana aproape de mijloc reusesti sa mentii o stare de tensiune, un fel de neclaritate care se lasa asteptata.

Poezia as incepe-o de aici:

"În seria învechită de autobuze RATC care circulă prin oraș de vreo 15 ani
A apărut peste noapte un autobuz gri cu ferestre cenușii.
Era strălucitor ca o piatra de agat alunecând pe străzile înghețate,
Străbătând distanțe și înălțimi obișnuite,"

Primele doua versuri sunt, dupa parerea mea, inutile, explicative. In special seria de adjective sec, friguros, trist, monoton. Nu e nevoie de ele, urmatoarele 4 versuri reusesc sa creeze starea pe care initial vrei sa o descrii.

Cred ca e un poem frumos, dar ar mai trebui taiat din el.

 =  Multumesc
Ecaterina Ștefan
[30.Jul.21 20:36]
Buna seara!

Multumesc pentru observatie. Ce lume veche. A trecut ceva vreme de cand nu ne-am mai auzit.

Va salut!

+ În stilul recognoscibil din prima, marca Ecaterina Bărgan
Dragoș Vișan
[21.Apr.23 07:01]
Ola!
Cât de bine scrii, Ecaterina, despre acest "autobuz" gri al Constanței și nu numai despre el. Era la începutul ultimului an normal, 2019. Alergarea după acest autobuz mai vechi, agat, gata să se retragă de tot în pensionarea sa definitivă, decizia de a nu-l deranja în mersul său are relevanță și afectiv, printr-o luptă volitivă sisifică. Îmi place epicizarea acestei stări de transă inversată.
Unde mai ești, de ce nu îți faci apariția!




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !