| = În coadă de pește | George Pașa [11.Jul.18 17:50] |
| Cel mai mult mi-a plăcut ceea ce se spune despre motanul Picasso. Mi-aduce aminte de poza aceea în care stătea ca un lord pe rafturile de cărți. Cam atât pot să spun deocamdată, dar „tot e mult decât nimic”. Mai multe voi spune după ce urc iar pe dig și-o să văd, dintr-odată, totul. Oricum, simt că povestea continuă, fiindcă e lăsată în coadă de pește. | |
| = Nefactorizabil. Imagerie fluidă într-un poem cu secvențe logice. | Alexandra Alb Tătar [12.Jul.18 10:39] |
| Un poem amplu, alambicat, de un colorit fascinant, în care versurile, cu a lor imagerie bogată (poate prea bogată) și a lor simbolistică ludică se înșiră într-un provocator labirint, conținând exerciții de logică... primul, 7 nume de femei și 7 nume de bărbați (cu semnificații personale pentru poet) cărora li se asociază 7 verbe, reprezentând 7 atribute cu care fie aceștia sunt înzestrați, fie sunt investiți de autor... apoi, în cel de-al doilea, răspunsul e probabil "parola" pentru întrebarea referitoare la "primele 7 numere prime": în universul poetic, în care se produc repoziționări și răsturnări de sensuri, specifice actului creator, se pare că nu sunt numerele întregi, indivizibile (decât cu unitatea sau cu ele însele), ci "Primele, Șoaptele, Vocile și Ecourile" - pe mine personal m-au dus cu gândul la creație, la întreg... la Dumnezeu, Duhul Sfânt, Iisus și Oamenii, poate din acest motiv găsesc formidabilă ideea cum că acestea ar fi "prime", nefactorizabile. Secvența 1, de factură psihologico-matematică, despicată ea însăși în 3 strofe, aduce un cadru intim - "doar noi știm/ ce bine-i când/ între noi/ nu lăsăm spații libere", "astăzi e ziua mea") în care Personajul fiecăruia din noi iese în scenă, apoi are loc o confesiune lirică, ce poartă accente filozofice ("am învățat de la tata că 8/ este Infinitul în picioare/ numai că pentru el/ Infinitul este mai mult decât cel/ pe care-l folosesc matematicarii" - subtilă ironia "matemati-carii", care pentru mine implică deosebirea dintre cei ce rezolvă sau concep probleme "cariat" formulate sau strict probleme bine definite și cei ce își pun și probleme adânci, însă slab definite, pentru care, în mod evident, e nevoie de mai mult decât un algoritm spre rezolvare). Urmează un imbold legat de învățarea prin descoperire, surprins într-un moment de răbufnire paternă - "te-am învățat să cauți? / caută". Secvențele 2-4 se întrepătrund halucinant, cea de-a doua debutând cu întrebări existențiale pe care "pelerinul din Constanța" le aruncă în valuri, le lasă pur și simplu să plutească ("ce, când și cum/ se va vedea acum/ acolo unde/ undele sunt valuri") pentru a se ancora în prezent, abandonându-se clipei, întru credință, recunoștință și bucurie ("Eu mă bucuram de Cântecul Locului"), în tandrețea și în dragostea pentru animale (îndrăgitul motan Picasso, 7 vrăbii, 7 turturele, 7 fluturi), dar și pentru oameni (tanti Tanța, părintele Isihie, Episcopul de Râmnicul Vâlcea...) și locuri (unele dintre acestea pline de farmec, însăși denumirea primită de ele încercând parcă să capteze ceva din magia locului - "Cuibul cu dor", "Livada cu Butoiul căptușit de cărți și Stupina"). Rămân cufundată în "Scrisoarea deschisă (dintr-o prea frumoasă noapte)": "Șapte șoapte-n plină noapte de la voi, caldă primire lacrimă de mulțumire cu sămânță de iubire roditoare-n cânt de șoapte dintr-o prea frumoasă noapte ca un opt făcut din șapte în barca-n care eu și Picasso suntem pregătiți de-un Voiaj prin Arhipelagul Fericirii" De la mine, foarte caldă primire! Cu prietenie, Alexandra | |
| + pentru poemul sclipitor | Alexandra Alb Tătar [12.Jul.18 10:41] |
| Luminez! | |
| + "Da, recunosc, ziua-ncep surâzând..." | Gârda Petru Ioan [13.Jul.18 07:10] |
| "din mieunatul lui Picasso deslușesc învățăturile lui pentru vară" Fericiți cei "atenți la tot și la toate"! Să vă trăiască Domnul Picasso și Doamna Poezie! | |
| = Sub un rotocol de fum (fumătorul de pipă) | Ioan-Mircea Popovici [10.Dec.18 14:27] |
| Îmi iau răgaz răspunzând parțial într-o derivă pe la Vama Veche în radă Până ajungem în port Avem vreme destulă Între CUCii din Constanța Tizul meu, Petru Ioan Ține Vama în picioare Șlagăr nou Scris într-un an “Când te-am luat, mâncai salam cu soia, Dar arătai precum prințesa Xena Și, cum dansai pe scenă macarena, M-a apucat un fel de paranoia” Când-necând Sau cum-necum Sub un rotocol de fum Parcă-l văd pe Simon Templar Ridicându-și o sprânceană Cucerind o jupâneasă Recitând “Când te-am luat, erai pe o centură, Și arătai precum prințesa Xena Cu arcul tu vânai o aventură M-ai tras în piept cu aparatul Smena” Sub un rotocol de fum fumătorul de pipă primește-n inimă Ecoul: "Fericiți cei "atenți la tot și la toate"! Să vă trăiască Domnul Picasso și Doamna Poezie!" | |
| = În fine, | Maria Gheorghe [13.Jul.18 20:51] |
| Picasso a început să miaune și să toarcă « bobiță cu bobiță »... nouă ne rămâne să înțelegem lumea lui felină, după zicerea « félin pour l’autre »... « cu sămânță de iubire roditoare-n cânt de șoapte dintr-o prea frumoasă noapte ca un opt făcut din șapte în barca-n care eu și Picasso suntem pregătiți de-un Voiaj prin Arhipelagul Fericirii » | |
| = un mănunchi de 7 zile (dacă vrem) | Ioan-Mircea Popovici [14.Jul.18 19:08] |
| Matematic zic, mulțumesc celor care mă însoțesc prin real și prin imaginar. Ca-n povestea "Ultima licornă" și-n romanul "Turnul de abanos", imaginile și poezia merg mână-n mână-n mână. Uneori mai muzical, alteori mai prozaic. În nici un caz, nu stă pe loc. Pe 18 decembrie 1989, Revoluția ne-a prins în Timișoara, momentul în care, în biografia mea, au apărut alături de lucrări în matematică o serie de scrieri literare, nașul meu literar fiind Nicolae Motoc, cel care-a îngrijit revista Tomis, rubrica mea, Scara lui Escher, fiind locul în care s-au născut Spațiile mele poetice și personajele... Ne mai auzim, că-n poveste, de aicea mult mai este. Deocamdată fac un mănunchi de 7 zile, cu Picasso și Peștișorul de aur, care așteaptă... Aș mai spune ceva, dar nu-i bine să spun totul, de la început. Știi bine că în spatele unei linii, eu mai văd câteva linii. Pe scara aceasta dublă, coboară câteva trepte. Ai să găsești mai mult decât pot să spun aici. | |