Comentariile membrilor:

+ căință și Cain
Cristina-Monica Moldoveanu
[05.Jun.18 19:52]
Pentru valoarea lirică a acestui text acord o steluță. Mi-a plăcut. Sunt unele persoane care, pur și simplu, se jenează să ceară ceva lui Dumnezeu - probabil fiindcă au au fost crescuți să creadă în copilărie că numai ei singuri pot obține ceea ce e necesar.

+ ideea începe așa, mereu...
Iulia Elize
[05.Jun.18 22:46]
Mi-a plăcut și mie discursul. Oare dacă am cere, ni s-ar da? Poate suntem cu toții niște mici pământeni, și atât. Poate Dumnezeu este capricios, și se uită doar uneori înspre pământ... ”Iubirea” este printre singurele lucruri care ne poate aparține, (doar) dacă ni se întâmplă să ni se (și) dea (șansa ei).

Interesantă ideea Adamică, viața o trăim cum e ea, fie că suntem bărbați ori femei. Pentru interogațiile acestui poem (bine-îndreptățite) și pentru întrebările pe care acesta le pune, filosofic, remarc.

Întotdeauna o aserțiune mare începe cu o întrebare pusă foarte bine.

 =  invață să ceri!
tea nicolescu
[06.Jun.18 05:39]
Ca framanti idei-ca un chin de care nu poti scapa-stiu demult, Dan, dar ceea ce consider eu intr-adevar valoros in poezia ta este originalitatea expresiei...modernismul cuvantului comunicat direct este numai un pretext al metaforei poetice incarcata ochi emotional asa cu cere-dealtfel- Poezia .

regards,
Tea

 =  Faptul de a fi nu este o rușine
razvan rachieriu
[06.Jun.18 16:58]
Faptul de a fi cu „eu sunt’’ înglobat în el, nu este o „rușine’’, ci o înnobilare a minunii existenței, căci „alcoolismul’’ nu reușește să degradeze omul orientat înspre lumina ce este sursa construcțiilor estetice din realitatea exterioară și interioară.
„Ființele’’ par „mici’’, însă posedă în imanență grandiosul și mărețul, care așteaptă momentul pentru a răbufni înafară.

 =  mulțumesc,
dan petrut camui
[09.Jun.18 16:32]
Cristina-Monica, Iulia, Tea, Răzvan, pentru semnul lăsat;)




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii și să te autentifici.

Înapoi !