| = Spirit dezmembrat, dislocat și fragmentat | razvan rachieriu [31.May.18 16:10] |
| Din a fi-ul „viu’’ suntem „împinși’’ câteodată în non-timpul neviu care a absorbit hiatusurile și în care ființa se transformă vremelnic în neființă în care își găsește refugiu un „spirit’’ în „zdrențe’’, dezmembrat, dislocat și fragmentat. | |
| = un volum cu miez tot materie | Bejliu Anne-Marie [31.May.18 19:38] |
| Am o întrebare. Cum poate deveni ființa neființă, când ființa este în primul rând spirituală, apoi materială? Este greșit să spui că cineva care pleacă la Domnul a trecut în neființă. Acel om a plecat la cele veșnice. Ceva e putred aici. Nu poți spune că ființa trece vremelnic în neființă atâta vreme cât din punct de vedere energetic ea transmite mai departe arcuri, spirale de energie celor rămași în urma lor să-și târâie viața prin fericiri închipuite, necăutând bucuria curată a verbului "a fi" ci, doar a se lovi cât mai mult prin vorbe și alte manifestări toxice. Chiar dacă mentalul nu funcționează la nivel maxim sau mediu o vreme, ființa spirituală își continuă evoluția cât se poate de "în viu". Iar materia... e materie și atât. Un volum cu miez tot materie, animat de ființă. Materia este parte din întreg dar nu ea este Ființa. "Timpul neviu"... probabil că este acel timp pe care-l pierdem din vedere când purtăm "ochelari de cal" și refuzăm să înțelegem că el, Timpul, este mereu mereu viu. Tare mult ne mai impunem limite și "cam doare". Mulțumesc frumos, domnul Răzvan Rachieriu! | |