| = Vorbe pierdute și rătăcite | razvan rachieriu [15.May.18 16:46] |
| O parte din „vorbele’’ tale s-au pierdut în cuvinte poetice, altele s-au rătăcit în nespus, altele au devenit evanescente în discuțiile din social și altele s-au transformat în întrebări care „caută’’ nerăbdătoare „răspunsuri’’ adecvate, pertinente și persuasive. „Revenirea’’ în consistența zilei în care stau mucegăite rutinele și obiceiurile care au repulsie la schimbare este traumatizantă și apăsătoare. | |
| = Niciodată primăvara | Cristina-Monica Moldoveanu [17.May.18 00:34] |
| Da, primele două strofe arată bine și sună bine. Puțin Arghezi, dar nu strică. Îmi place sentimentul pe care îl degajă. Strofa a treia e prea abruptă, desprinsă din alt scenariu și e scrisă sacadat, nu e un discurs cursiv și e prea infantilă la final: ”întorcându-mă din pragul ușii și zâmbind, am lăsat să plutească o incertitudine:” Poate ar trebui evitată aliterația ”facă cu” | |
| = niciodată să nu spui niciodată... | Macovei Costel [19.May.18 20:39] |
| Mulțumesc de răbdare și semn. Ai dreptate Cristina, niciodată nu poți spune "gata! am terminat!" dar tocmai aici e poate cheia și da Răzvan, vorbele prind viața și fug de tine cerându-se trăte. | |