| + o alunecare | Ottilia Ardeleanu [25.Feb.18 12:08] |
| duioasă către copilărie. mi-a plăcut felul acesta ritmat-sacadat în care ai întors viața către înapoi, către imaginea mamei, picurând, picurând, către bucuria primei zile de școală. și durerea aceea care transformă albul imaculat al rucsăcelului într-unul roși, ca sângele mamei. foarte puternic (de fapt, esența poemului)mi se pare grupajul: ultimul cadru în fața școlii. mașina se oprește. îi spun la revedere și-mi dau seama că am uitat cum o cheamă pe mama. e prima mea zi de școală si am uitat cum o cheamă. tot ce-mi vine în cap e cuvântul copilărie. copilărie. minunat poem! | |
| = . | Daniela Bîrzu [25.Feb.18 14:11] |
| multumesc frumos, Ottilia! | |
| + Duiosie | Nuta Istrate Gangan [03.Mar.18 04:13] |
| suntem copii si cand nu mai suntem, iar mamele noastre au mereu parul alb... Mi-a placut intoarcerea aceasta in tine insati. Stea, NIG | |
| = . | Daniela Bîrzu [03.Mar.18 13:40] |
| multumesc frumos pentru semn, NIG! ma bucur mult ca ti-a placut . | |