| + să inventezi întâmplări! | Ottilia Ardeleanu [25.Feb.18 11:54] |
| un poem amplu despre naveta între înăuntrul vieții și în afara ei, începând cu o vârstă la care frigul sinuciderii bântuie, în condițiile unei singurătăți zdrobitoare și a neputințelor existențiale. mama fără tata înseamnă să-ți urăști timpul cât să poți lupta cu el de la egal la egal. este atâta greutate în vers cu cât începutul poemului încearcă o stare de basm, cea cu jăratecul dădător de puteri supranaturale, dar și o înglobare a dramei, ca în cazul Kareninei, foarte intens și inteligent aduse în formula de prezentare a greului/ răului, când totul este în declin. impresionant poemul tău, atât la nivel emoțional cât și la nivel stilistic. | |
| = err | Ottilia Ardeleanu [25.Feb.18 11:57] |
| ... ale neputințelor... | |
| = Dincolo de întâmplări... | enea gela [25.Feb.18 13:14] |
| Intri într-o poezie cu tălpile pe jar...Cine îți înțelege trecerea? Cam asta e tot: tu, în fața oglinzii! Mulțumesc, Otti! | |