| + O constelație | Ioan-Mircea Popovici [12.Feb.18 17:16] |
| Rareori mi se întâmplă să întâlnesc doi poeți în aceeași zi. Astăzi, de dimineață, am rătăcit cu Dimitrie Stelaru într-o scriere publicată în anul de naștere al fiului meu (1968 - Zeii prind șoareci -) și mă tot minunam cum plimbă Poetul linia dintre real și imaginar prin poveste. Spre seară, adică acum, am dat de "al doilea Poet", tocmai când mă pregăteam să deschid, unde rămăsesem ieri, la "Al cincilea copil". Poezia aceasta merită "o constelație". Orice aș cita, ar fi un poem de sine stătător. Spre exemplificare: "spun în gând Tatăl nostru sperând că-n următoarea clipă voi fi altfel mai mult decât atât voi ști unde se tot duc oamenii în pământul de sub pământ sau în cerul de sub cer voi ști sensul multor lucruri pe care cu bună știință le-am ignorat" Yannelis, cu Prietenie, pentru Poezie, să fie! | |
| = mulțumiri domnule Ioan-Mircea Popovici | Teodor Dume [12.Feb.18 18:39] |
| onorat domnule Ioan-Mircea Popovici pentru trecere, rezonanță și semnul luminos din constelația cuvintelor. mă bucur nespus de mult atunci când cineva îmi este oaspete și remarcă frumusețea din cuvintele dăruite cu suflet pentru semenii mei cu sinceritate, teodor dume, | |