| = Să fie o inadvertență? | nicolae tomescu [16.Nov.17 17:12] |
| Cu cât înaintăm în toamnă, și apoi până la solstițiul iernii, umbrele cresc. Doar în amiaza zilelor de vară umbra este foarte scurtă. Și umbra mamei în toamna târzie este lungă. Mai logic ar părea ca umbra copilului să fie mai mare ca mama. S-ar putea ca doar eu să nu observ cum se juxtapun cele două planuri. | |
| = umbre | Cristina-Monica Moldoveanu [16.Nov.17 22:31] |
| Mulțumesc pentru lectură domnule Tomescu. Da, cunosc povestea umbrelor și am observat eu însămi umbra mea imensă înspre solstițiul de iarnă. Aici este un moment anume observat de mine despre mamă, care iese din logica generală. Puteți să interpretați și sensul emoțional al acestei idei și conotația filozofică chiar, dacă doriți. Era ceva devărat, un fapt, un moment surprins, nu o legitate. Mergeam pe stradă și era pe la ora 4 PM, și umbra mamei mele se proiecta pe un gard pe jumătate. Faptul că ați observat inadvertența mă face să cred că mi-am atins scopul, chiar dacă nu e un haiku conformist în sensul clasic. Vă apreciez părerea, poate că nu e un haiku reușit. | |