| = ?? | Eugenia Reiter [16.Nov.17 10:50] |
| am primit pe adresa redacției un mail în care ești acuzată de furt. te rog să oferi o explicație pentru frazele identice, luate 1/1 din textul postat de George Pașa cu 2 zile înainte de a posta tu (inclusiv titlul) Ceva atât de simplu de George Pașa [Pasa ] 2017-11-11 | | Și petalele cad. Ne visăm ridicări din tenebre, ca niște învolburări de patimi din care niciodată rostirea nu strânge tot ceea ce gândirea cenzurează nemilos. Când spun petală, știu că minunile țin prea puțin. Doar noi le prelungim în reveriile noastre, scurte și ele ca un geamăt. Dar minunile continuă să reziste înafara noastră, în spațiile pe care le părăsim pentru cel tangibil, când monoton, când alert. Ardem în nechibzuințe. De aici gustul cenușii, amar ca toate pierderile, pe care nu are vreun rost să le mai contabilizăm. Ce-i pierdut pierdut rămâne. Și totuși, trebuie să existe ceva care să compenseze pierderea noastră între detalii. Ceva atât de simplu, că esențialul nu poate fi decât simplu. Dincolo de complexitatea alcătuirii noastre, dincolo de complexitatea universului. Ceva atât de simplu, ca o petală din care ne surâde întregul. | Atât de simplu pare de Inga Morari [inush17 ] 2017-11-13 | | M-aș iubi dacă aș putea, toată dragostea doar mie mi-aș oferi-o, doar ca să nu-mi mai văd inima tristă și aproape fără speranțe, m-aș răsfăța cu fursecuri și un ceai călduț la geam, când ninge, plouă, e furtună și e soare. M-aș face cea mai fericită, zilnic, oră de oră, fiindcă aș merita să mai simt și eu cum e să fii iubită de un suflet mic dar oarecum mare, aș fi simțit cum e să fii zdruncinată de sentimente pure, curse din inima aia inocentă. Când spun suflet, știu că minunile țin foarte puțin. Chiar dacă țin, sunt în afara noastră, în acele locuri în care am încetat să mai pășim, ocolim tot ce ne-a rănit, locuri, oameni. Renunțăm la multe deprinderi, tindem să facem chestii care nu-și au rostul și valoarea doar ca să ne menținem mintea ocupată cu altceva. Nu e corect. Și cât nu încerci să te iubești doar pe tine, tot îți înaintează acel suflet bun care vrea să-și împartă dragostea cu cineva potrivnic. De aici apare și acel gust respingător, al pierderilor amare, de aici începi să tânjești după iubirea de sine. Ai dat sufletul tău cuiva care uitat să iubească și l-a abandonat, ca pe o hârtie uzată. Și totuși, trebuie să existe o cale de evadare care să compenseze pierderea noastră-n gândurile rătăcite și detaliile nelămurite. Ceva simplu, ceva esențial, o lumină de orientare, o frunză cu un mesaj. Totul rămâne o taină. Spunem adesea că ne iubim pe noi înșine, și de ce nu suntem la fel de fericiți când nu mai oferim iubirea pentru alt suflet? Dacă aș putea m-aș iubi doar pe mine, așa cum știu mai bine. Adevărul este că nu putem fi egoiști, cu alte cuvinte, trăim o încercare ca să fim convinși de necesitatea ei. Totul e un contur al dragostei, atât de simplu pare... | |
| = . | George Pașa [29.Apr.18 17:23] |
| Văd că nu spune nimic și tot publică nestingherită. Are și un text pe prima pagină. Regulamentul se mai aplică? Întreb și eu, chiar dacă tot eu, probabil, voi fi cel sancționat fiindcă am îndrăznit să întreb. Cu respect! | |