| + am văzut-o și eu | Ioan-Mircea Popovici [20.Oct.17 07:36] |
| dacă n-aș fi văzut aici la Biserica din Lemn dintre Mare și Lac aș fi zis să tac și chiar tac dar chestia aceasta cum îți zic am văzut-o și eu așa-i Toamna retrăiești vara și aștepți iarna "un stol de păsări înconjoară crucea bisericii lacul așteaptă iarna până atunci clipește soarele prin el apoi luna apoi noaptea lasă somnul adânc al blocurilor să păzească locul de tăietorii de aripi" | |
| = parcul apusurilor copleșitoare | Bejliu Anne-Marie [20.Oct.17 21:21] |
| eu am doar lac dar sigur marea dăruie timpului privirii timpanului obosit foșnetul acela al măreției valurilor biserica din parcul IOR parcul sălciilor plângătoare și-al apusurilor copleșitoare în toate anotimpurile vârstelor noastre foarte aproape de mine este tot din lemn cu arhitectură maramureșană o bijuterie și ea Mulțumesc frumos! | |
| + Intruziva deziluzie | Alexandra Alb Tătar [24.Oct.17 01:07] |
| Brutală e o asemenea deziluzie, după cum puternic e ecoul unui asemenea text, ce debutează tranșant, fără introduceri, fără ocolișuri, fără menajamente ("este o iluzie, băiete"), apoi alunecă în miez de suflet, unde marile speranțe și valori se cuibăreau ("tu știi cât de mult doream la început/ să ne păstrăm în priviri tinerețea inocența/ glasul acela pițigăiat al valorilor/ pe jumătate umplute cu cer"), jonglând astfel într-o polaritate emoționantă, ce se păstrează pe tot cursul poemului. Mă bucur că am urmat făclia aprinsă de Ioan-Mircea Popovici și v-am citit. Cu respect pentru paznicii aripilor, aprind și eu o făclie. | |
| = *** | Bejliu Anne-Marie [24.Oct.17 21:27] |
| Vă mulțumesc frumos, Alexandra Alb Tătar! | |