Comentariile membrilor:

+ am văzut-o și eu
Ioan-Mircea Popovici
[20.Oct.17 07:36]
dacă n-aș fi văzut aici
la Biserica din Lemn
dintre Mare și Lac
aș fi zis să tac

și chiar tac
dar chestia aceasta
cum îți zic
am văzut-o și eu

așa-i Toamna
retrăiești vara
și aștepți iarna

"un stol de păsări înconjoară crucea bisericii
lacul așteaptă iarna
până atunci clipește soarele prin el
apoi luna
apoi noaptea lasă somnul adânc al blocurilor
să păzească locul de tăietorii de aripi"

 =  parcul apusurilor copleșitoare
Bejliu Anne-Marie
[20.Oct.17 21:21]
eu am doar lac
dar sigur marea dăruie
timpului privirii timpanului obosit
foșnetul acela al măreției valurilor

biserica din parcul IOR
parcul sălciilor plângătoare
și-al apusurilor copleșitoare
în toate anotimpurile vârstelor noastre
foarte aproape de mine
este tot din lemn
cu arhitectură maramureșană
o bijuterie și ea

Mulțumesc frumos!

+ Intruziva deziluzie
Alexandra Alb Tătar
[24.Oct.17 01:07]
Brutală e o asemenea deziluzie, după cum puternic e ecoul unui asemenea text, ce debutează tranșant, fără introduceri, fără ocolișuri, fără menajamente ("este o iluzie, băiete"), apoi alunecă în miez de suflet, unde marile speranțe și valori se cuibăreau ("tu știi cât de mult doream la început/ să ne păstrăm în priviri tinerețea inocența/ glasul acela pițigăiat al valorilor/ pe jumătate umplute cu cer"), jonglând astfel într-o polaritate emoționantă, ce se păstrează pe tot cursul poemului. Mă bucur că am urmat făclia aprinsă de Ioan-Mircea Popovici și v-am citit. Cu respect pentru paznicii aripilor, aprind și eu o făclie.

 =  ***
Bejliu Anne-Marie
[24.Oct.17 21:27]
Vă mulțumesc frumos, Alexandra Alb Tătar!




Autorul acestui text nu mai acceptă comentarii la acest text
(sau șirul de comentarii a fost oprit de un editor)