Comentariile membrilor:

 =  trecut-au anii
Nicolae Diaconescu
[15.Sep.17 03:05]
Există o încărcătură nostalgică în textul de față. M-am oprit pentru a mă întreba ca și tine: "ce anume te face să simți, cînd simți?". Mă mai gândesc.

+ altfel nu se putea
Ioan-Mircea Popovici
[16.Sep.17 06:49]
Suferința acestei iubiri te va scoate la liman. Când? Când se vor șterge toate regretele și vei accepta că altfel nu se putea.

"Nu poți uita, dacă nu simți ceva. Ce să uit?
E ca și cum s-a stricat ceva esențial în mine. Ca și cum am pierdut un organ vital, ce anume te face să simți, cînd simți? Memoria sau sufletul? Pe care dintre ele le-am pierdut?
Mă consolez cu ideea că am fost pe fugă, constrînsă de timp, că mă voi întoarce curând și de dimi până seara voi umbla pe străzi și pe dealuri...

Unde e patima mea pentru a spune ce văd și ce simt, unde e tremuriciul, emoția, sentimentul de acasă atunci când calci pe pămînt natal?"

Vorba aceea: Sub semnul acesta vei învinge!

+ Nimic nu-i pierdut
George Pașa
[16.Sep.17 14:42]
M-a impresionat această scriere în proză. Are efect eliberator. Acum, când reciteam, mă gândeam să citez un pasaj care mi-a plăcut mai mult, însă am observat că s-a referit la el domnul Popovici. Cred că nimic nu e pierdut, odată ce în suflet se păstrează amintirile dragi. Atunci înstrăinarea nu-și mai face efectul cu aceeași forță.
Limbajul este bine ales, clar, coerent, precis, încât redă fidel conținutul. Chiar și rarele inserții ale stilului indirect liber au efectul scontat. Nu este o scriere ieșită din comun prin cine știe ce tehnici narative novatoare, însă stilul este, în mod cert, unul de calitate. Dacă va fi publicat în vreo carte sau într-o revistă, mai sunt necesare vreo câteva corectări ale punctuației.

 =  .
Mihai Robea
[16.Sep.17 23:37]


Un text autentic, ca o apă de rouă în mijlocul pustiului.

 =  mulțumiri
Emma Greceanu
[17.Sep.17 22:20]

D-lui Nicolae Diaconescu
Există nostalgie dar și mâhnire. E un amestec de stări, mie îmi plac stările, sunt creatoare, sunt constructive. Păcat însă că nu m-am putut bucura de ele, decorul se schimba foarte rapid, n-am reușit să țin pasul. Mulțumesc frumos pentru trecere, vă mai aștept.

D-lui Ioan- Mircea Popovici
Nu mă pot împăca niciodată cu ideea că încercând să trăiesc în două lumi, voi ajunge să nu mai simt nimic pentru nici una dintre ele. Aici, toate sunt frumoase și excesiv de liniștite, dar par lipsite de suflet.
Acolo sunt regrete, da, sunt neajunsuri, sunt oameni de tot felul și situații inadmisibile pentru unii de-afară, dar e mult suflet în toate. E patimă, e viață, e ceva de nedefinit care te mistuie de cum treci granița. Am venit pregătită să trec prin toate, să sufăr și să mă bucur, să mă încarc de senzații, dar timpul m-a păcălit.
Mulțumesc mult pentru steluță și pentru trecere.

D-lui George Pașa
E un text simplu, l-am scris dintr-o suflare pe telefon, în timp ce-mi beam cafeaua la o terasă. Afară bătea un vânt teribil, nu era nimeni, doar eu cu frămîntarea mea.
Scriindu-l pentru mine, nu l-am cenzurat, nu am căutat să fie elaborat și corect, și-apoi, nereușind să mă desprind de acea stare de dezamăgire sau de tristețe și confuzie, l-am postat, sperînd că poate și alții au simțit vreodată la fel și pot înțelege. Poate speram chiar să mă încurajeze.
Câte o steluță de la doi oameni pe care îi apreciez e poate prea mult, iar eu nu pot decît să mulțumesc și să sper că veți mai reveni.

Îi mulțumesc, de asemenea, d-lui Mihai Robea a cărui comentariu m-a făcut să zâmbesc și nu în ultimul rînd Eugeniei pentru recomandare.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii și să te autentifici.

Înapoi !