| = Sticla peste tot | razvan rachieriu [07.Sep.17 08:50] |
| Ai pus “sticlă” peste tot în poezia ta, care este colorată de cuvinte, “dimineṭile sunt niṣte felii din sticlă” securizate de energia bunei-dispoziṭii, te “recompui zilnic de o mie de ori” în sumedenie de forme de “sticlă” ṣi dacă se sparg înveliṣurile de sticlă, te risipeṣti în cioburi, “gravitezi nesigur printre stele bolnave din sticlă” transparentă prin care se vede “angoasa”. | |
| = Angoasa e starea de grație a poetului! | Aurel A. Conțu [07.Sep.17 13:05] |
| Mulțumesc că ați vibrat la acest poem și că v-ați oprit o clipă! Sentimentul acesta de fragilitate ne macină pe toți, iar Creatorul nu scapă niciun prilej să ne amintească! Piatra însă o ducem, vrând-nevrănd! Sub predicatele sticlei... | |