| = Propun publicare! | Aurel A. Conțu [05.Sep.17 13:29] |
| Poemul nu e rău, există însă multe ruperi de ritm, expresii („tâmpla răgușită!, de exemplu!) și repetiții neinspirate, obositoare ( „îmbătrânesc!), multe subânțelese. Sugerez o posibilă formă admisibilă: Oglinda din odaie îmi deformează chipul mi-l strănge parcă într-o menghină rapace, în timp ce din clepsidră se scurge tot nisipul și mă trezesc în mine singur, ca într-o carapace. Simt pașii reci ai morții călcâd peste ruine și-mi aud inima cum bate-n tâmplă, cum oscilez între pământ și tine și cum nu pot schimba nimic din ce mi se-ntâmplă. În urma mea se-nchide-o poartă începe prima fază din eclipsă, Ies șerpii din pământuri ca dintr-o lume moartă Și-observ c-o filă, din calendar, e lipsă. | |