| = Propun o reevaluare! | Aurel A. Conțu [05.Sep.17 17:08] |
| Poezia este mai mult decât simplistă, nu are nimic liric și nu provoacă nicio emoție. Pare o simplă conjugare a verbului a fi la trecut. Propun o variantă adaptată la conținut și sper să fie împărtășită și de autor! Un cimitir de doruri am în minte și viața mea-i un câmp de dor, un dor îmi poartă pașii înainte și altul îmi încurcă pașii când doresc să mor. Mi-e dor de mine tot mai des, de omul tânăr de-altădată, de viața dinainte, în exces, și-adeseori de câte-o fată. mi-e dor de visul copilului cuminte de nebunia adolescentului rebel, însă nimic nu va mai fi ca înainte nimic, nimic nu va mai fi la fel | |