| = oricât | Ioan Postolache-Doljești [24.Jul.17 14:15] |
| te-ar strânge timpul de gât îți iei o clipă zăbavă fugitiv să vezi ce și cum măcar simpatiile spun un ochi e pe ceas celălalt galopează-n citire rapidă fotografic în câmp vizual ceva te surprinde ceva te intrigă se-nfiripă cuvinte cheie a doua iute citire diagonal și...hopa... tot timpul e clipa care îți cere dilatează-mă umple-mă... ce faci? ești programat la dentist. nu te mai doare măseaua de minte? ignori un răspuns rămâi cu gura căscată privind la soborul tăcut aparent de cuvinte un declic undeva le preface-n imagini se cere un anumit ritm de citire... cuib de singurătate de ea numai știută ea cu ea în oglindă feminină toată voit bărbată într-un monolog hamletian... nimic nu-i făcătură nimic nu-i trucat libere în stările lor cuvintele vin șiroind de pe suflet intensă trăire lirism la greu... cum să nu-mi manifest empatia cum să nu-i mulțumesc clipei care m-a răsfățat cu înțelesurile și subînțelesurile unui poem adevărat? cu scuze de vorbă lungă, Ioan. | |
| = nu mă strânge timpul | Dorina Șișu [24.Jul.17 16:35] |
| de gât am doar cuvinte-gânduri de mulțumire să am un dialog superb de fericire. astfel de vorbă vine ca mănușa și rama lustruiește-n mine struna de-a picura cu lira un nectar poetic har ce harul și-l întinde peste un suflet înțeles de gânduri ascuțit ascunse pe care uite cum, Ioan, m-ai dibuit cuminte. și de ai vreme, mereu îți voi răspunde! | |